Agenția România Turistică

LEGENDA MĂRȚIȘORULUI. În tradiția populară românească luna martie se numește Mărțisor, acum începe aratul și semănatul, se curățâ livezile și grădinile, se scot stupii de la iernat și se „retează” fagurii de miere utilizați ca leac în medicina populară. Despre luna martie se spune că este cea mai nesănătoasă lună. Martie a luat de la toate lunile câteva zile, ca să arate că el e mai tare, și de aceea el are mai multe zile decât lunile celelalte. Se mai spune că în martie, la lună nouă, gospodina ia mătura și, măturând, zice: „Marș din casă, puricii afară!” (sau „Bolile afară!”). Se face de trei ori și se crede că se scapă de purici sau de boli.
Dăruit de 1 martie, Mărțișorul este un obicei specific românesc cu o istorie de peste 8.000 de ani. Primele mărțișoare găsite de cercetători erau pietre mici de râu vopsite în alb și roșu, înșirate pe ață, care se pare că se purtau la gât. Culoarea albă semifica focul, sângele și soarele și era atribuită femeii –deci vieții. Albul, semnificând albul norilor și limpezimea apelor care era asociat cu înțelepciunea masculină. Șnurul mărțișorului semifica tocmai împletirea inseparabilă a celor două principii, feminin și masculin. În trecut, mărţişorul se punea la pomii fructiferi ceea ce înseamna că are o pronunţată funcţie de cult de fertilitate, dar înglobează şi altele de natură apotropaică pentru că fetele, ca să nu se lege vrăjuri de ele, se duceau şi-l aruncau pe mărţişor acolo unde se întorcea apa-ndărăt. Este considerat şi simbol al dragostei pentru că era dăruit reciproc, adică de către fete flăcăilor şi de către flăcăi fetelor. Dar nu numai atât.