Tătarii Dobrogeni urmaşi lui Gingis Han

Istorie
Comunitatea tătară este una dintre cele mai reprezentative comunități etnice din România.
În ceea ce privește istoria tătarilor din România, prima mărturie documentară în legătura cu stabilirea tătarilor în Dobrogea se referă la o împroprietărire din perioada lui Gingis Han (înc. sec. XIII). Apoi, în perioada hanului Timur Lenk, 100 de mii de tătari s-au stabilit în Dobrogea și în regiunile Edirne și Filipopoli. La sfârșitul secolului al XVI-lea, călătorii străini denumeau Dobrogea ca fiind „țara tătarilor”. În anul 1596, sub conducerea unui frate al hanului, s-au stabilit alți 40 de mii de tătari în regiunea dintre Dunăre și mare.
După ocuparea țaristă a Peninsulei Crimeea (1783), mulți tătari și-au găsit un refugiu în zona Dobrogei. Acest proces de emigrare a continuat până la unirea Dobrogei cu România în 1878. Datorită deselor războaie ruso-turce, tătarii își căutau refugiu, părăsind de trei ori Dobrogea, dar întorcându-se mai mereu tot pe aceste meleaguri.

Tradiții
Tradiţiile strămoşeşti ale tătarilor din România se încadrează în două categorii: laice (obiceiuri legate de evenimente din viaţă,
fenomene naturale, sportul naţional – Küreş) şi religioase (momente din viaţă, Sărbătoarea Postului – Ramazan Bayram, Sărbătoarea Sacrificiului – Kurban Bayram).

Costume tradiționale
Costumul de fată este alcătuit din șase piese după cum urmează: Rochie albă sau roșie din mătase cu guler tunică încheiat cu 3 nasturi mici, cu mânecă lungă cu terminație din dantelă; Peste rochie se pune caftan din catifeaalbastră cu motive populare autentice tătărești, despicate la mâneci.
Brâul este din catifea roșie sau galbenă lucrat manual cu motive tradiționale, care se prinde peste caftan.
Manșetele sunt lucrate manual cu paiete, mărgele și broderii specifice care se prind peste mâneca rochiei.
Tichia este confecționată din catifea roșie sau albastră, împodobită cu bănuți galbeni, peste tichie fiind prinsă marama din mătase albă.

Dansatoarele sunt încalțate cu pantofi negrii din piele cu talpa flexibilă pentru că dansurile tătărești se execută pe vârfurile picioarelor, iar în față sunt prinse Costumul la băiat este alcătuit tot din șase piese, după cum urmează:
Cămașa din mătase cu guler tunică și mâneca lungă, lucrată la gât și la manșete cu paiete multicolore;
Vestă din stofă albastră lucrată cu motive tradiționale în forme geometrice;
Pantaloni din stofă albastră;
Brâu roșu din catifea;
Căciulă neagră de astrakhan specifică popoarelor turcice;

Cizme lungi din piele neagră cu talpa flexibilă.

Gastronomie
Gatronomia ocupă un loc important în cultura tătarilor crimeeni, ea fiind strâns legată de modul și mediul de viață. Fără să intrăm în istoricul gastronomia otomană, ca urmare firească a suveranității Imperiului Otoman asupra Hanatului Crimeei până în anul 1774. Pe lângă ciorbe și mâncăruri scăzute partea cea mai consistentă a bucătăriei o constituie preparatele de patiserie: ulkum (gogoși) scovergi, șîlter, katlama, kobete, geantîk, sarbirma, șiberek (plăcintă cu brânză, cu dovleac, cu carne), kawirma. În acest sens au fost organizate și festivaluri dedicate unora dintre preparatele specifice bucătăriei tătărești cum ar fi: „Festivalul Șuberekului” (Cobadin), „Festivalul Kobeteului” (Castelu) și „Festivalul Baclavalei” (Ciocârlia).