Skip to main content

Sărbătorit în ziua de 20 iulie a fiecăruian, Sfântul Ilie, Ilie Proroc sau Sânt-Ilie este cunoscut ca cel care a legat ploile trei ani și șase luni, a înmulțit untdelemnul văduvei, l-a înviat pe fiul acesteia, a fost hrănit de corbi în pustiu și a fost înălțat la ceruri într-un car de foc.
Un om bun la suflet, dar foarte iute din fire, Ilie a fost ispitit de diavol știind că acesta se mânie ușor, să își ucidă părinții.
Pentru a-și ispăși păcatul de moarte, Ilie s-a supus la felurite cazne, trăind timp de 40 de ani într-unbordei sărăcăcios, aruncându-se în flăcările unui rug alcătuit din lemne strânse timp de 9 ani și mergând în genunchi pentru a căra apă cu gura și a uda un pom uscat. În tot acest timp s-a rugat lui Dumnezeu să-i dea putere să lupte împotriva demonilor.

Ascultându-i ruga, Dumnezeu l-a ridicat la ceruri, l-a așezat printre sfinți și i-a dăruit un car de foc tras de 2 ori 4 cai înaripați și
un bici de foc cu care să pedepsească dracii.
Împins de o ură năvalnică față de creaturile întunericului care l-au făcut să-și omoare părinți, Sfântul Ilie a devenit astfel spaima tuturor diavolilor.
Înverșunarea Sfântului Ilie era atât de mare încât distrugea toți diavolii care îi ieșau în cale, neascultând vorba lui Dumnezeu de a mai lăsa ,,câțiva de sămânță” pentru păcatele oamenilor.
În cer, Sfântul Ilie cutreieră norii, fulgeră și trăsnește dracii cu biciul său de foc, pentru a-i pedepsi pentru răul care i l-au pricinuit. Și, pentru ca dracii să scape de biciul Sfântului Ilie, înspăimântați, se ascund pe pământ prin copaci, pe sub steașina caselor, în turlele bisericilor și chiar in trupul animalelor, Sfântul Ilie trăsnește năprasnic, pentru a nu-i scăpa nici unul dintre ei.
Așa se face că atunci când fulgeră și tună, oamenii cred că Sfântul Ilie a mai prins și a omorât încă un diavol. Tunetul este
zgomotul pe care îl face carul sfântului atunci când brăzdează cerul. Pentru că roțile carului au zimți, sparg cerul și aduc ploaia.
Sfântul Ilie mergea atât de tare cu carul lui prin cer încât a cutremurat și tronul lui Dumnezeu. Neascultarea dar mai ales forța titanică a sfântului, care despica cerul și pământul zguduind însăși tronul celui de sus, a făcut ca Dumnezeu să-i mai potolească mânia Sfântului Ilie, luîndu-i puterea dint-o mână și dintr-un picior.
De teama pagubelor (trăznete, ploaie puternică, grindină), în această zi oamenii nu lucrează ci îl sărbătoresc pe Sfântul Ilie, mai ales cojocarii și stuparii, Sfântul fiind considerat și patronul apicultorilor.

În acestă zi se recoltează mierea de la albine, activitate denumită și ,,retezatul stupilor”. Retezatul stupilor nu se face dacă sărbătoarea pică intr-o zi de: luni, miercuri, vineri sau duminecă și nici înt-un caz de către femei.
Recoltatul mierii se face numai de către bărbați, îmbrăcați în haină de sărbătoare și ajutați ce către un copil.
După recoltarea mierii, gazda casei invită vecinii să deguste mierea cea nouă și să bea horincă îndulcită cu miere.
Invitații sunt selectați cu mare atenție ca nu cumva printre aceștia să se strecoare vreunul care știe să facă vrăji pentru a nu fi lipsiți de belșug tot anul.

Sfântul Ilie este și ocrotitorul recoltelor, de aceea în această zi ogoarele se stropesc cu agheazmă (apă sfințită) pentru ca ele să aducă rod bogat în anul următor. De asemenea în zorii acestei zile se culeg cele mai bune plante de leac, se culege și se sfințește la biserică busuiocul, o plantă cu efecte miraculose pentru sănătate și pentru viața spirituală. După ce se sfințește busuiocul se arde iar cenușa este folosită în scopuri terapeutice, în special pentru tratarea bubelor de la gura copiilor (herpesul sau bubele dulci).
De Sfântul Ilie Proroc fetele pot afla cu cine se vor mărita. În mod discret, fetele se duc în ajunul zilei de cu noaptea îmbrăcate în cămăși albe sau dezbrăcate, în lanurile de cânepă și se tăvălesc prin cultură, scăldându-se în roua așternută pe aceasta. Dacă noaptea care va urma visează un lan de cânepă verde, aceasta se va căsătorii cu nun fecior tânăr. În schimb, fata care visează un lan de cânepă uscată se va căsătorii cu un fecior mai în vârstă.
Pentru a fi sănătoși tot anul, în această zi se mănâncă multe fructe cu excepția merelor văratice sau merelor de vară –fructele preferate ale Sfântului. Tradiția spune că nu trebuie mâncate aceste mere până după sfințirea lor, pentru a fi apărați de trăsnetele de peste an. Cine nu va ține cont de această tradiție pe lumea cealaltă va avea parte numai mere.
Ziua Sfântului Ilie marchează și mijlocul verii pastorale, când le este permis ciobanilor să coboare de pe munte, pentru prima dată după urcarea oilor la stână.
Ei nu vin acasă cu mâna goală ci aduc în dar nevestelor sau iubitelor furci din lemn pentru tors, confecționate chiar de mâna lor.
Sfântul Ilie Proroc este una dintre cele mai interesante și complexe figuri de sfinți, putând fi considerat un sfânt ecumenic, deoarece este cinstit nu numai în creștinism, ci și în iudaism și chiar în tradiția islamică.

Luna a șaptea din an sau luna lui ,,Cuptor” este cea mai călduroasă lună a anului. Săptămânile lunii, patru la număr se numesc: ,,Săptămâna secerișului”- săptămână dedicată secerișului, ,,Săptămâna Pintiliilor”, aprigele surori a lui Ilie, ,,Săptămâna lui Sântilie” și ,,Săptămâna Verii”.
În acestă lună, românii, indiferent de zona în care locuiesc țin cont de superstiții și sărbătoresc încă două zile sensibile Ilie
Pălie și Foca, de frică, că aceștia să nu le ardă recoltele și trupurile.
Despre Ilie Pălie sau Ilie cel Mic se știe că este un personaj mitic în calendarul popular, vizitiu la trăsura cerească a lui Sfântul Ilie , aducător de arșiță și foc, care mijlocește pe lângă marele Proroc Ilie pentru ca acesta să nu trimită stihiile naturii asupra recoltelor. În unele tradiții Ilie Pălie produce focul în care suflă Foca și-l împrăștie. Aceste două divinități mitice erau în legătură cu zeul focului și al soarelui.

Despre Sfântul Foca se știe că era considerat patronul navigatorilor și nu avea legătură cu focul, ci cu apa, deși poporul ține această zi pentru a se păzi de foc. Se mai spune, că Foca este o creatură răzbunătoare, care arde case, câpițele de fân,
holdele de grâu, etc și chiar pe cei care lucrează în această zi.

Agenția România Turistică

Author Agenția România Turistică

More posts by Agenția România Turistică

Leave a Reply

Top