Sărbătorile pascale în Țara Oașului

În Țara Oașului, primăvara, cea mai importantă sărbătoare a creştinilor este Paştele. Pregătirile gospodinelor încep încă din Joia Mare, când se face curat în casă şi încep să se pregătească
prăjiturile şi cozonacii. În Vinerea Mare (Vinerea-Seacă) se ţine ajun, se posteşte şi se „împistresc” (înroşesc) ouăle, se fac coci şi pâine, se dă pomană celor sărmani întru pomenirea celor morţi. În sâmbăta de Paşti, gospodinele pregătesc bucatele tradiţionale ce vor împodobi masa de sărbătoare. În dimineaţa zilei de Paşti, oşenii, îmbrăcaţi cu cele mai frumoase costume populare, duc în coşuri de nuiele („coşarca păştii”) diferite bunătăţi – pasca, friptura de miel, cârnaţii afumaţi, şunca, cozonacii, vinul, ouăle vopsite – spre a fi sfinţite de preot, la biserică. În majoritatea localităţilor din Oaș există obiceiul ca, în fiecare an, de Paşti, fetele să-şi confecţioneze/ achiziţioneze un nou costum popular cu care vor merge la biserică, dar şi la danţ.

A doua zi de Paşti în unele localităţi din Ţara Oaşului există obiceiul ca finii să meargă în ospeţie la naşi („nănaşi”), finii ducând naşilor un colac frumos ornamentat (“împistrit”) şi un ol cu vin. De
asemenea, mai există obiceiul ca în ziua de Paşti, imediat după sfinţirea păştilor, feciorii şi fetele să alerge cu pasca pentru a ajunge primii acasă în speranţa că se vor căsători în anul acela. Se mai presupune că, cel care va ajunge primul acasă va avea noroc, va fi cel dintâi în sat, îi va merge bine tot anul şi nu se vor lega bolile de el.
Unul dintre cele mai frumoase obiceiuri ale Ţării Oaşului, însă foarte puţin cunoscut, este înconjuratul bisericii, care se desfăşoară în a doua sau a treia zi după Paşti, în localitatea Racşa. În faţa bisericii, după slujbă, se adună feciori şi fete şi, după ce fac perechi (un băiat şi o fată), înconjoară astfel înlănţuiţi de trei ori biserica. Apoi, băieţii rămân pe loc, iar fetele fac un pas în faţă, schimbându-şi astfel perechile şi continuă „învârtitu’ besericii”.

În curtea bisericii, la acest spectacol asistă întreaga comunitate.
Aici se proiectează şi viitoarele căsătorii, căci mama unui băiat discută pe margine cu mama unei fete admirându-şi copiii şi vorbind despre posibilitatea unirii celor doi. Însă, înainte de orice semnificaţie  tradiţională, acesta este un veritabil obicei al prieteniei, al apropierii sufletești, deoarece sărbătorile pascale sunt sărbătorii ale familiei, ale comunității.