Primul ajutor în caz de fractură

Primul ajutor în caz de fractură

Prin fractură se înţelege o întrerupere a continuităţii la nivelul unui os, apărută în urma unui traumatism.
Cauzele cele mai frecvente ale fracturilor sunt: accidentele de circulaţie, accidentele de sport, accidentele de muncă, accidentele casnice…
Cei mai expuşi acestor traumatisme sunt persoanele în vârstă prin fragilitatea osoasă şi la persoanele de sex feminin, prin dezechilibre endocrine mai frecvente şi lipsa antrenamentului fizic. Copiii sunt mai feriţi de fracturi, dată fiind elasticitatea mai marcantă a oaselor.
Agentul traumatic poate acţiona direct, fractura apărând în locul traumatizat, caz în car apar leziuni ale ţesturilor moi (plăgi tegumentare, striviri musculare), dând naştere la fracturi deschise, dar şi indirect, când fractura apare la distanţă faţă de locul acţiunii traumatice (fractura de gambă a schiorului, căderea de la înălţime).
Cum recunoaştem o fractură?
În primul rând, din datele relatate de persoana afectată aflăm că a fost victima unui accident, că în urma lui au apărut dureri violente în punct fix (în cazul fracturilor multiple intensitatea devine cauza instalării şocului traumatic) şi impotenţa funcţională a segmentului lezat (imposibilitatea mobilizării).
La inspecţie observăm o deformare a regiunii, dată atât de tumefacţie (prin edem sau hematom superficial), cât şi de deplasare a fragmentelor.
La palpare, constatăm accentuarea durerilor locale, crepitaţii osoase, mobilitate anormală, iar dacă nu s-a instalat încă edemul, putem simţi o discontinuitate a suprafeţei osoase (în cazul oaselor superficiale), acestea reprezentând şi semnele de certitudine a fracturilor.
Dintre complicaţiile locale imediate, amintim: fractura deschisă (cu plagă tegumentară şi hemoragie), leziuni ale vaselor şi nervilor, fracturi-luxaţii.
Primul ajutor, la locul accidentului:
Îndepărtarea accidentatului de agentul traumatic;
Verificarea funcţiilor vitale (respiraţie, puls, starea de conştienţă), care, dacă sunt afectate, beneficiază de prioritate, trecându-se la manevrele de resuscitare;
Evitarea mişcărilor bruşte şi intempestive, ce ar complica starea traumatizatului;
Imobilizarea segmentului afectat:
1.în cazul traumatismului de coloană vertebrală, prima regulă este de a menţine poziţia segmentului afectat, nepermiţând mobilizarea sa;
2.în cazul traumatismelor de membre, la fel de importantă este păstrarea poziţiei de după accident a segmentului, fapt pentru care se imobilizează prin solidarizarea la un material tare, solid (scândură, creangă, material metalic), adaptate ca lungime prin folosirea unui material textil (faşă, fâşii de pânză);
3.în cazul fracturilor deschise, cu hemoragii mici, se va folosi pansamentul compresiv al plăgii, iar în cazul hemoragiilor mari, se impune aplicarea garoului.
Este necesar ca transportarea accidentatului să se facă nu către unitate sanitară, ci către cel mai apropiat spital, un ar putea beneficia de tratament de specialitate.