Fazanul-o delicatesa culinara vanatoreasca

    Fazanul comun a devenit in zilele noastre un vanat popular pentru majoritatea adeptilor Dianei. Fazanul isi are patria de origine, potrivit legendei, in Colchida, straveche regiune caucaziana. Adus din Asia si colonizat, inca din antichitate de greci si romani in Europa, fazanul poate fi intalnit, in zilele noastre si in America de Nord, Australia si Noua Zeelanda.

Specia prezinta un pronuntat dinofism sexual. Masculul are o lungime de 80 – 100 cm, din care jumatate revine cozii, si cantareste intre 900-1000 g. Penajul este viu colorat, cu reflexe metalice verzi-albastrui si ocru-maronii, in jurul avand un colier alb, iar urechile le are motate. Femela este mult mai mica si mai modesta la vesmant decat masculul, avand 55-60 cm lungime si 700-1000 g, penajul avandu-l marmorat brun-cenusiu.

Fazanul este pasare de liziera, prefera culturile mozaicate, are un regim alimentar foarte variat de la insecte, larve, moluste, viermi, oua de furnici, soparle pana la seminte, muguri, fructe si frunze. Femela depune in perioada aprilie-mai, intr-un cuib adancit in pamant, intre 10-16 oua, incubatia durand 24 de zile. Puii sunt nidifugi si devin independenti la 2 luni, la varsta de 1 an devenind maturi din punct de vedere sexual.

Vanatoarea de fazani se face in perioada 15 octombrie – 29 februarie, la goana in padure, insa o partida pasionanta este cea „la sarite”, cu participarea a 3 – 4 vanatori insotiti de caini de aret. Se trage numai la zbor, cu alice intre 2,75 – 3,50 mm. Primul foc va avea alicea mai mica decat al doilea, la goana recomandandu-se combinatia 3 – 3,50 mm, iar cu cainele la picior combinatia 2,75 – 3 mm. In ceea ce priveste distanta optima, majoritatea vanatorilor cu experienta sunt convinsi ca e o nesabuinta sa tragi in fazanul care se ridica fie prea aproape, fie prea departe, distanta ideala fiind de minim 15 – 20 m si maxim 40 – 45 m.