Ceata Junilor este printre cele mai frumoase și mai emoționante manifestări care marchează sărbătorile de Crăciun, acest obicei dăinuind de veacuri în gura Rîului, ca de fapt și în celelalte sate mărginene, dar cu mari deosebiri în ce privește îmbrăcămintea, cât și a modului de colindat. La început de secol, erau chiar două și trei o singură ceată
Aceasta, începe să se constituie, încă de prin luna octombrie, când o parte din vechii juni, care doresc să intre în ceată și în Crăciunul din anul respectiv, încep să constituie noua ceată de tineri. Până prin anii 1940-1945, junii erau doar dintre tinerii care satisfăcuseră stagiul militar, unii având chiar 25-26 ani, astăzi, în majoritate, ceata junilor este formată din feciori fără armata făcută.
După ce aceasta se constituie, în general în număr cu soț și până la 16-18 feciori, prima dată se stabilește cel care va fi jude (primar) și care se va ocupa și de instruirea, împreună cu alți juni mai vechi, a feciorilor care intră pentru prima dată în ceată.
Judele se alege, în general, din rândul celor mai vechi juni, iar dacă toți sunt noi, atunci va fi jude cel mai în vârstă sau cel care are mai mult talent în executarea jocurilor specifice. Tot atunci, dar se poate și mai târziu, chiar și aproape de Crăciun, se alege ajutorul de jude, crășmarul, părgarul și casierul, stabilindu-li-se atribuțiunile pe perioada cât vor fi în ceată, cu obligativitatea pentru ceilați juni de a le da ascultare, în caz contrar mergându-se până la emiminarea din ceată.
În genereal, la Gura Rîului, feciorii „se băgatul cu unii” ani la rând, unii fiind juzi, chiar 4-5 ani. Amintim pe unii din aceștia, din ultimii 40 de ani, și anume: Ioan Jinariu, Petru Sas, Ilie Conț, Ion Topârceanu, Nicolae Lupe, Ioan Dragot, Ioan Damian și alții.
Se caută, apoi, din timp, gazda din sat, unde urmau să rămână pe perioada celor opt zile, de la Crăciun până la Anul Nou, „tocmindu-se„ la preț și dându- arvuna pe care o solicita. Apoi, se căuta bucătăreasa (colcerița), care urma să le facă de mâncare, în perioada amintită, înțelegându-se la preț și dându-i, de asemenea, arvună.
Totodată, era arvunit și muzicantul (diplașul), ani la rând, fiind Bebea, apoi Iacob Brădescu (Butu lu” Niculiță) Ilie Brădescu ( a lu Niculiță), acompaniași uneori și de unii acordeoniști de ocazie. De remarcat este faptul că, de-a lungul timpului, vioara a fost singurul instrument cu care se cânta la jocul junilor, deoarce numai cu aceasta se puteau realiza, în general, nuanțele muzicale pentru jocurile tradiționale specifice Crăciunului și anume: Căluțul, Banu Mărăcine, Călușarii, Fecioreasca și Romana.
După ce toate aceste probleme erau rezolvate, începeau repetețiile la jocurile menționate, care se țineau aproape în fiecare seară, prin rotație, în casele fiecărui june. La început, se învățau figurile tradiționale, iar după inițierea celor noi, se repeta împreună cu muzicantul arvunit, în așa fel încăt în luna decembrie, totul să fie definitivat, în vederea ieșirii în public.
Ceata de juni era avizata de administrața comunei, unde se plătea o taxă și, de asemenea, se stabileau câte care de lemne să aducă pentru primărie.
Fiecare june trebuia să-și proceseze singur perna și podoabele pentru picioare, respectiv mărgele și bumburezele (zurgălăii). De asemenea, aproape toți își confecționau costume naționale noi. Cu mulți ani în urmă, junii se îmbrăcau pieptare astăzi. De asemenea, fiecare june trebuia să aibă plosca pentru vin.
Penele și podoabele pentru picioare se procurau, în general, de la vechii juni, care le închiriau, unele fiind vechi de peste 50 de ani.
În ajunul Crăciunului, după masă, junii strângeau vinul din sat de la fiecare membru al cetei, în general 3-4 ferii (herii, cum spun gurenii), respectiv 30-40 litri, folosind o căruță cu cai frumoși și împodobiți, fiind împreună cu muzicantul (diplașul), câtând și țipând strigături tradiționale momentului. După strângerea vinului și alimentelor stabilite, toate erau depozitate la gazdă și date în primire crâșmarului și colceriței. Apoi, toși mergeau acasă, unde fetele din sat le coseau podoabele pe picioare și pana la plărie și le aranjau, în general, ținuta de sărbătoare.
În prima zi de Crăciun, dimineața, junii, îmbrăcați în costum național, cu pălăriile cu pene, dar fără podoabe la picioare, mergeau încolonați la biserică și se așezau în ordine în fața altarului, particpând la toată slujba. Apoi, după ieșirea din biserică îmbrăcau pantalonii (nădragii) tradiționali cu podoabe și toși se întâlneau la gazdă, începând petrecerile de Crăciun.
De specificat este faptul că, în urmă cu 35-40 de ani, junii jucau în târg și în prima zi de Crăciun, dar de atunci, doar a doua zi se prezintă publicului, în târg, cu jocurile tradționale cunoscute.
Primii la care joacă, după ce au luat contact cu publicul ieșind din biserică să-i vadă, sunt preoții, primarul și alți reprezentanți comunali, mergând la casele acestora, unde, în stradă, în fața porții, joacă tradiționalul ”Căluțul”, sub privirile familiilor gazdelor și vecinilor. Apoi, aunt invitați în curte, unde sunt serviți cu vin și cozonac și cinstitți cu bani. Judele vornicește gazda, mulțumindu-i pentru primire și cinstire, după care ceata de juni pleacă mai departe.
În acest mod, se desfășoară colinda junilor în toate cele opt zile prin sat, de fiecare dată unul din juni fiind trimis la trecerea pe străzi, la o familie sau lata, întrebând-o daca primește ceat. În târg, după ieșirea din biserică, joacă și a treia zi de Crăciun, precum și în ziua de anul Nou, de fapt, ultima reprezentație.
Seara, se întâlnesc la gazdă, unde se preparaă vinul dulce, pe care fiecare și-l pune în ploscă, iar după o mică ”repartizare” de către jude, se pleacă în sat, în raport de simpatii, pentru a invita fetele la petrecere, după ce în prealabiș se cerea consimțământul părinților. Părinții fetelor erau serviți cu vin fiert și dulce din ploscă iar fetele veneau la gazda junilor cu prăjituri, unde rămâneau pînă după miezul nopții. În cea de-a opta seară, la gazda junilor erau invitați și părinții acestora, unde se oferea o masă festivă.
De mai mulți ani, junii din Gura Rîului nu-și mai caută gazdă în sat, ci primăria le închiriază sala de nuntă, care oferă condițiie bune de jos și distracție.
În fiecare an, în ziua de 28 decembrie (cam de 25-30 de ani) se organizează , în piața din Săliște, numită și ”Piața Junilor”, întâlnirea junilor din Mărginime, unde fiecare ceată, însoțită de fete îmbrăcate în frumoase costume naționale, prezintă scurte programe artistice, mult apreciate de sute de oamenii din împrejurimi, care vin să asiste. Junii din Gura Riului au fost prezenți aproape permanent și întotdeauna apreciați pentru costumele și prestația lor artistică.
Că la Gura Rîului „băgatul cu unii” era un eveniment tradițional important, o denotă și faptul că în anul 1930, „Gazeta Transilvaniei” din Sibiu amintește despre societatea junilor din Gura Rîului, autorul articolului oprindu-se îndelung asupra colindatului, făcând unele considerații și asupra obiceiurilor din satele învecinate.
– Multumim pentru sprijin, Dl. Primar-Dutu Ioan, care ne-a furnizat imaginiile.
0268.420.905
0722.910.422 
0741.657.495
