Tradiții populare de Crăciun în Maramureș

Tradiții populare de Crăciun în Maramureș

Sfintele Sărbători ale Nașterii Domnului–Crăciunul, continuă să fie în Maramureș o sărbătoare la care tradițiile și obiceiurile se păstrează cu mare sfințenie și astăzi, este locul în care se pot auzi glasurile copiilor și tinerilor, dar și ale celor bătrâni care vestesc Nașterea Domnului Isus, dar mai întâi de toate întrebarea: ,,Slobodu-i a corinda?,, Maramureșenii întâmpină sărbătoarea Nașterii lui Isus în primul rând prin post: postul de bucate și postul de păcate.

Pregătirea pentru una din cele mai mari sărbători de peste an, Crăciunul, începe cu câteva săptămâni înainte, când feciorii din sat se adună în grupuri şi merg la bătrânii satului să înveţe colinde şi Viflaimul. Asta se întâmplă cu câteva săptămâni înainte de Crăciun, chiar la intrarea în Post. Până în seara de Ajun, fiecare trebuie să ştie exact ce are de făcut şi niciunul nu are voie să se abată de la ce a învățat.

O altă tradiţie, premergătoare Crăciunului este „Ignatul“. Tăierea porcului este tradiţie respectată cu sfinţenie de maramureşeni. În Maramureş există anumite obiceiuri cum nu se mai găsesc nicăieri. În săptămâna Crăciunului, femeile îmbracă odăile cu cele mai fru moase țesături lucrate de mâna lor. Pregătirile sunt obligatorii în Maramureș, prilej folosit de gospodine pentru a-și scoate zestea la iveală, a lor sau a fetelor. Cu două zile înainte de marea sărbătoare, încep pregătirile bu – catelor: ,,coptăturile,, (pâinea, colacii, cocuții), ciorbele, friptura șucnca, ârnații și nelipsitul ,,curechi umplut,,(sarmalele), etc.

De asemenea, un alt obicei ritualic, care nu lipsește din gospodăriile maramureșene la Crăciun, este prepararea și coptul Colacului, care simbolizează soarele iar dospirea aluatului din care se face semnifică fertilitatea.

În ajunul de În ajunul de Crăciun, pomul este împodobit, iar mesele sunt încărcate cu bucate alese în așteptarea colindătorilor. Sub fața de masă, într-un colț, se pun două coji de pâine, tărâțe, boabe de grâu și porumb, peste care se așterne un braț de fân pentru dobândirea bunăstării în gospodărie.

Fața de masă se va așeza la loc, iar deasupra acestora va sta ,,stolnicul”, o pâine mare, de formă rotundă, care se ,,împistrește,, (se ornează) cu semne făcute din aluat. Acesta va rămâne nemișcat în acel loc până în dimineața zilei de Anul Nou, când, va servi ritualurilor magice puse în practică de fetele nemăritate.

În seara de Crăciun, după Sfânta Litie, toți membrii familiei se adună în jurul mesei și al bradului pentru a servii ,,Cina Crăciunului”. Reuniunea în jurul mesei de Crăciun este un bun prilej pentru un ospăț, acesta se face pentru asigurar – ea bunăstării, dar este și o formă de sacrificiu: al porcului din care s-au făcut cârnații și calt – aboșii, precum și a bobului de grâu pentru a face pâinea și colacii.

Odată cu lăsarea serii, începe colindatul cetelor de copii. Cu trăistuțele în gât, aceștia merg pe la case ca să anunțe marele eveniment, iar în schimbul colindei lor primesc colăcuți, nuci, mere și dulciuri.

După miezul nopții încep a colinda feciorii și cei vârsnici, colinzi care dezvăluie întâmplările ce au avut loc în urmă cu peste două mii de ani în Betleem–Nașterea Pruncului Isus.

Tot în seara de Crăciun, se umblă cu Steaua, Irodul, Viflaimul. Este momentul în care măștile populare își primesc rolul cuvenit. Aceste obiceiuri vor continua până în ziua de Bobotează și includ: obiceiurile de belșug, de aflare a ursitului, de tălmăcire a semnelor vremii, toate unice în felul lor, toate încărcate cu semnificații vechi de când lumea.