Mânăstirea sau Schitul Ostrov

Fiindcă am fost un privilegiat al sorţii şi am ajuns şi aici, mi s-a părut deontologic din partea mea, să-mi fac puţin timp şi să vă povestesc şi dumneavoastră despre unul din locaşurile de cult ortodox de aici din Călimăneşti. Aşa că în continuare veţi citi un scurt material despre mânăstirea sau schitul Ostrov din Călimăneşti-Căciulata.

Este locul care m-a confuzat total, fiindcă pe acelaşi panou explicativ găseşti şi denumirea de Schitul Ostrov şi pe cea de Mânăstirea Ostrov, astfel că la ora când scriu acest articol NU am nici cea mai vagă idee care e statutul bisericesc al acestui lăcaş. Astfel că în continuare voi trece în revistă DOAR informaţiile de care sunt sigur !!!

LOCAŢIA : mânăstirea Ostrov se află undeva pe o insuliţă formată în amonte de barajul de la intrarea (dinspre Râmnicu Vâlcea) în oraşul Călimăneşti.

PRIMUL : Schitul Ostrov este considerat a fi  primul aşezământ monahal de pe teritoriul actualei Românii, pentru călugăriţe, lucru menţionat şi în istoricul schitului afişat la intrare.

HRAMUL : Naşterea Maicii Domnului, hram ce se prăznuieşte în fiecare an la 8 septembrie.

PICTURA: a fost executată în perioada 1752-1760 şi se păstrează şi-n ziua de azi,  este opera pictorului grec Dimitrios şi a unui ajutor al lui. În anii 1987-1988, când au fost făcute unele reparaţii bisericii, s-a restaurat şi pictura. În biserică se păstrează Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni. Despre care se spune că tămăduieşte boli şi diferite neputinţe.

PARCUL: mânăstirea avea un superb parc ce a fost distrus în anii ‚70 de lucrările barajului de aici, în zilele noastre se fac eforturi considerabile la aducerea parcului de la Ostrov la stadiul de dinaintea construirii barajului.

MIT & ADEVĂR: Chiar dacă documentele atestă că Mănăstirea ar fi ctitoria lui Neagoe Basarab şi a soţiei sale Despina, în hrisovul din 26 aprilie 1500 spunându-se că “…iată am văzut-o părăsită de la binecinstitorii, sfântrăposaţii domni moşii şi strămoşii noştri”, se pare că sfântul lăcaş a fost zidit de însăşi Mircea cel Bătrân în 1388. Potrivit legendei, Despina se va retrage maică aici, după moartea soţului său, schimbându-şi numele în Platonida şi va deveni stareţă peste nu mai puţin de 60 de măicuţe timp de 33 de ani, până la trecerea ei în nefiinţă.

PEISAJUL : unul de maxim efect, în faţă Oltul, în spate, Oltul, la stânga Oltul, la dreapta Oltul şi peste râul Olt pădurile îmbrăcate în ruginiul toamnei.

Este singurul loc din România unde am văzut măicuţe în veşminte monahale făcând betoane la sapă şi lopată, eu unul mă gândesc că totuşi s-ar fi putut împrumuta betoniera de la Mânăstirea Cozia care în ziua aceea stătea degeaba în curtea mânăstirii. În rest cerşetorii sunt aceiaşi pe care îi ştiţi de la Cozia, Stănişoara, Schitul de sub Piatră şi Turnu dar cu alt tupeu, alte haine şi alte texte.