Mangalia, Callatis-ul de altădată

Municipiul Mangalia-istoric

Mangalia este la origine o colonie “cu ziduri puternice”, fondată de grecii veniţi din Heracleea pontică (astăzi Karadeniz Ereğli, în Turcia), în sec. al IV-lea î.H., conform izvoarelor arheologice, la porunca Oracolului din Delphi: într-un periplu de pe la începutul sec. I î.H., atribuit lui Pseudo-Scymnos, se menţionează că “oraşul Callatis a fost o colonie a heracleoţilor, ce apăru la porunca dată de un oracol”.

Ţărmul mării era numit în antichitate de băştinaşi Kerbus, de unde s-ar trage numele Cerbatis sau Acervetis dat de geţi localităţii, după numele râului din apropiere şi stâlcit de greci sub forma Callatis.

Încă de la întemeiere, s-a bucurat de o evoluţie ascendentă, graţie bogăţiilor din zonă, astfel că pe vremea în care Callatis ajunsese un oraş puternic şi bogat, Tomis era încă un târguşor. Callatis poate fi socotită cea mai veche aşezare atestată pe teritoriul ţării noastre, deoarece Histria, prima colonie întemeiată de greci, nu mai este astăzi o administraţie de sine stătătoare.

Oraşul – stat autonom Callatis a fost, în perioada elenistică, cel mai important centru economic şi cultural al zonei. Aici s-a descoperit singurul papirus din Europa, în afară de cele de la Pompei. În cetate erau divinizaţi Apollo, Dionysos, Hermes, Afrodita, Cibele, Nike, Atena şi Cavalerul trac. Două sărbători cu caracter social şi mistic au dus departe numele cetăţii: Dionisiacele şi Diombria, o pastorală pentru a atrage ploaia.

Din Callatis provin vestiţi învăţaţi ai Egiptului elenistic: Demetrios (Kallatianos), Herakleides Lembos, Satyros Peripateticul, Istros, Thales. Teatrul era la mare preţ, ca şi învăţământul, cultura şi sportul, aprofundate în cel mai vechi gimnaziu grec atestat în această zonă geografică (o instituţie de învăţământ şi cultural-sportivă).

Oraşul avea monedă proprie – drahma de argint, având pe avers capul lui Heracles cu blana leului din Nemeea, iar pe revers numele prescurtat al oraşului, Kallat.

După anul 55 î.H., Callatis intră în componenţa statului dac condus de Burebista, prilej cu care sunt pomenite pentru prima oară băile mezotermale sulfuroase. Repararea băilor a prilejuit aşezarea unei inscripţii comemorative, care certifică oraşul Callatis drept prima staţiune balneo-climaterică din acest teritoriu, pentru ca mai târziu, sub împăratul Gordian (238-244 d.H.), la Callatis să fie atestată prima asociaţie a vânătorilor.

Callatis păstrează urmele începutului creştinismului, Sfântul Andrei creând aici prima comunitate creştină din Europa.

Primul tratat de asistenţă mutuală cu stăpânirea romană s-a semnat la Callatis: Foedus Roma-Callatis, în a doua jumătate a sec. al II-lea d.H.

Epoca romană şi medievală au lăsat cetatea într-un con de umbră, Pangalia apărând menţionată în câteva cronici sau pe litografii şi hărţi ale marilor drumuri comerciale. În sec. al X-lea, genovezii numeau vechiul port Pancalea, adică „Frumoasa”. Existenţa ei va urma un drum sinuos, în secolele XII-XIV d.H., aşezarea fiind în atenţia navigatorilor italieni, care au denumit-o Pangalia. Mankalia este pentru prima dată menţionată sub această denumire la 1593, de către Paolo Giorgi, un călător din Ragusa.

Din timpul stăpânirii otomane se cunosc puţine date despre Mangalia: în sec. XV-XVI a făcut parte din Paşalâcul Rumeliei. În aceeaşi perioadă, era socotit „oraş sfânt”, pelerinajul la Mangalia scutind pe musulmanii dobrogeni de a merge să se închine la Mecca.

După încheierea păcii din 1878, Dobrogea, inclusiv Mangalia, revin oficial la România. Armata şi administraţia românească s-au instalat începând cu 14 noiembrie 1878.

Între cele două războaie mondiale, Mangalia a devenit o staţiune estivală cunoscută, fiind descoperită de artişti, scriitori, pictori, intelectuali, din ce în ce mai menţionată în publicaţii, reportaje, pagini literare sau ca subiect al unor opere picturale de mare valoare, datorită luminii, mării şi farmecului specific, ce îndeamnă la meditaţie şi creaţie.

Reconstrucţia oraşului, urmând destinul întregii ţări, a început în anii 1956-’58, iar după 1965 au fost construite staţiunile turistice de pe litoralul Mării Negre: Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus şi Saturn, alcătuind o structură turistică ce beneficiază de factori naturali terapeutici, precum soarele, apa de mare, nisipul fin, apele minerale sulfuroase.

Oraşul Mangalia a fost declarat municipiu în 1995.