Paștele în Bucovina

De peste două mii de ani, la vremea stabilită după dogmă, satele noastre bucovinene se pregătesc pentru marea sărbătoare, oamenii încercând să fie mai credincioşi şi mult mai buni.
După respectarea “Postului mare” şi după sărbătorirea “Sâmbetei lui Lazăr” şi a “Floriilor”, satele trăiesc cu evlavie tragedia ”Săptămânii Patimilor”, pentru a ajunge lumina “Sfintei Învieri”.
În Săptămâna Patimilor, oamenii se străduiesc să încheie toate activităţile gospodăreşti: pământul să fie arat şi semănat, casele văruite şi împodobite, veşmintele noi să fie terminate. Pe lângă covoare, lăicere, icoane şi blide cu ştergare, gospodinele împodobesc odăile şi cu mlădiţe de salcie de la “Florii”.

În Miercurea, Joia sau Vinerea Mare, femeile pregătesc Pasca şi Ouăle Roşii, aceste două simboluri pascale ale vieţii, ale Învierii.
Datinile pascale bucovinene au schiţat şi un drum al tradiţiei răzeşeşti româneşti, dar şi al tradiţiei huţule, numit „Drumul ouălor încondeiate”, care cuprinde localităţile Ciocăneşti, Fundu Moldovei, Breaza, Moldoviţa, Vatra Moldoviţei, Marginea, Putna, Brodina, Mănăstirea Humorului şi Voroneţ.
Ouăle încondeiate sau „muncite”, împreună cu pasca cu brânză, ouă şi stafide, şi cu colacii reprezentau bucatele pe care răzeşii le duceau ofrandă la biserică, pentru a fi sfinţite în noaptea de Înviere. Coşul ţăranilor iobagi era umplut, însă, cu ouă roşii sau galbene, cu un cozonac, în loc de pască, cu pâinişoare de secară, în loc de colaci, cu bucăţi de carne friptă, slănină, unt, brânză proaspătă, usturoi şi altele.
Încondeierea ouălor ţine de tradiţia preistorică şi se mai păstrează şi astăzi, când tradiţia răzeşească şi cea ţărănească au devenit un armonios bun spiritual comun.

Ouăle roşii
Tradiţie şi artă, în acelaşi timp, cu profunde semnificaţii în universul credinţei, ele reprezintă învierea naturii către începutul de viaţă nouă, pefigurând „Învierea creştină”.
Practica înroşirii ouălor s-a păstrat aproape neschimbată. Pe lângă cele roşii, se vopseau şi ouă galbene, verzi, albastre, violet şi chiar negre. Aceste practici au devenit, cu timpul, un adevărat meştesug, pentru a marca importanţa acestei sărbători creştine.
În Bucovina acest meşteşug a devenit o artă. De la simpla vopsire a ouălor s-a trecut la „picurarea”, „închistrirea” sau „încondeierea” lor din dorinţa de a exprima frumosul, de individualizare cât şi pentru a comunica mai bine simbolurile creştine.

Printre cele mai folosite se numără crucea, pasca, nafura, prescura, dar şi motivele tradiţionale întâlnite pe ţesături, sau încrustate în lemn ca roata carului, bradul, suveica, pomul vieţii, coarnele berbecului, calea rătăcită, spicul de grâu, cârligul ciobanului, etc.
Meşteşugul în sine presupune măiestrie şi îndemânare în realizarea ouălor. Instrumentele folosite sunt simple: chişiţa (un beţişor despicat la un capăt unde se pune un tubuşor de alamă) pentru ouăle închistrite şi feleşteul pentru ouăle vopsite. Pentru obţinerea vopselei de colorat ouă se foloseau plante. Pe lângă culorile obţinute, pentru realizarea motivelor, obligatoriu, se folosea şi ceara de albine cu ajutorul căreia se realizau motivele în succesiunea lor.

Legendele legate de apariţia ouălor roşii ne spun că, „Sfânta Fecioară Maria, venind să-şi vadă Fiul răstignit, a adus ouă într-un coş, pe care l-a pus sub cruce, iar acestea s-au înroşit”. O altă legendă
povesteşte că „după ce Iisus a fost răstignit, rabinii farisei au făcut un ospăţ de bucurie. Unul dintre ei a spus: „Când va învia cocoşul pe care-l mîncăm şi ouăle fierte vor deveni roşii, atunci va învia şi Iisus”. Nici nu şi-a terminat bine vorbele şi ouăle s-au făcut roşii, iar cocoşul a început să bată din aripi”.
Culorile folosite la vopsitul ouălor au o anumită însemnătate:
– roşu – simbol al soarelui, focului, dragostei şi bucuriei de viaţă;
– negru – absolutism, statornicie, eternitate;
– galben – lumină, tinereţe, fericire, belşug, ospitalitate;
– verde – reînnoirea naturii, prospeţime, rodnicie, speranţă;
– albastru – cer, sănătate, vitalitate;
– violet – stăpânire de sine, răbdare, încredere, dreptate.
Din ornamentarea geometrică a ouălor deosebim simboluri şi  semnificaţii precum:

– linia dreaptă verticală – viaţă
– linia dreaptă orizontală – moarte
– linia dublă dreaptă – eternitate
– linia cu dreptunghiuri – gândire şi cunoaştere
– linia ondulată – apă, purificare
– spirală – timp, eternitate
– dubla spirală – legătura dintre viaţă şi moarte.
În tradiţia populară, se crede că ouăle de Paşti sunt purtătoare de puteri miraculoase, ele vindecând boli şi protejând animalele din gospodărie.

În dimineaţa primei zile de Paşti, copiii se spală pe faţă cu apă dintr-un vas în care s-au pus de seara un ou roşu şi un bănuţ de argint, astfel, spunându-se că, tot anul, copiii vor fi sănătoşi şi rumeni la faţă precum oul de Paşti şi curaţi ca argintul.

Ciocnitul ouălor roşii are semnificaţii deosebite. Cei care practică acest ritual se vor întâlni în viaţa viitoare, iar pe pământ nu vor rătăci niciodată. Se spune că atunci când nu se vor mai face ouă roşii de Paşti va veni sfârşitul lumii.

Pasca
“Cea mai de seamă coptură, pe care o mănâncă românii, este Pasca” – Simion Florea Marian.
Plămădită din faină de grâu curat, gospodinele îi dau forma rotundă, pentru că se crede că scutecele lui Hristos au fost rotunde.

Având la mijloc o cruce, pasca este împodobită pe margini cu aluat împletit. Pasca se duce la biserică pentru a fi sfinţită, apoi se mănâncă în familie.

Lumânarea
Lumânarea de Înviere este purtată în mână de fiecare creştin în noaptea Învierii şi este aprinsă din lumina adusă de preot de pe masa Sfântului Altar.
Aceasta lumânare este simbolul învierii, al biruinţei vieţii asupra morţii şi a luminii lui Hristos asupra întunericului păcatului. Mulţi păstrează restul de lumânare rămasă nearsă după slujbă şi o aprind în cursul anului în cazul în care au un mare necaz în casă.
Crucea este simbolul iubirii lui Dumnezeu pentru oameni, simblul jertfei lui Iisus Hristos pentru salvarea omenirii. Crucea a fost declarată simbol al creştinătăţii de către împăratul Constantin, în cadrul Consiliului de la Niceea, în anul 325 după Hristos.

Mielul
Sacrificat de Paște simbolizează jertfa făcută de Mântuitorul Hristos pentru iertarea păcatelor lumii și a murit pe cruce ca un miel nevinovat.