La întâi ale lui Făurar, în ajunul Întâmpinării Domnului, Biserica Ortodoxă îl celebrează pe Sf. Trifon, sau Trif, cu varianta Trif Nebunul – aşa cum este cunoscut în cadrul comunităţii tradiţionale româneşti.
Sărbătoarea Sfântului Trifon nu este specifică zonei Olteniei cum s-ar putea crede, ci se practică în realitate în toată ţara.
Personaj mitologic, aparent fără nici o legătură cu personajul religios, Trif este în accepţie păgână protectorul plantelor fertile, împotriva dăunătorilor (gândaci, insecte), iar în accepţie creştină, protectorul viţei de vie.
În zona Olteniei, Triful este identificat prin Sfântul Trifon şi este considerat patronul spiritual al viilor; de aceea se sărbătoreşte acolo unde există suprafeţe mari culti vate cu viţă de vie, în special la Segarcea, Cerăt, Galicea Mare, Izvoare (Corlate).
Din timpuri străvechi, locuitorii Segarcei se strângeau în dimineaţa acestei zile cu căruţele cu cai, cu ploştile cu vin, cu mâncare şi, în mare alai, se deplasau în „plaiul viilor” unde preotul făcea o sfeştanie, stropind astfel cu agheasmă de la Bobotează, viile și pomii fructiferi.
Slujba oficială avea un caracter de invocare a ajutorului divin în lupta contra dăunătorilor, dar şi de fertilizarea pentru noul an agrar: Stăpâne, caută în sfânt lăcaşul Tău spre agonisita aceasta şi binecuvîntează spre viile acestea ale Segarcei, fereşte-le de toată fermecătura vrajei, de toată rău tatea, de ispita viclean şi uneltirea oamenilor răi şi dă viei acesteia roade la vreme plină de binecuvântarea Ta şi departează de la ea toată fiara şi sălbăticiunea, şi viermele, musca, seceta, rugina, arşiţa şi vânturile care aduc stricăciune.
Se binecuvântează viile acestea, holdele acestea cu această apă sfinţită, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin!” Rugăciunea se spunea de trei ori şi, în acelaşi timp, cu busuioc muiat în apă sfinţită, se stropeau viile către toate punctele cardinale