Parcul Naţional Călimani

  Parcul National Calimani

 

I. Introducere

In contextul dezvoltarii turistice actuale, ariile protejate devin mai atractive pentru grupuri tot mai numeroase de turisti. Parcul National Calimani, ca masiv montan in care turismul este practicat inca dinaintea dobandirii acestui statut, se inscrie in aceeasi tendinta, fapt pentru care, in vederea dezvoltarii unui turism ecologic, Administratia acestuia isi propune sa vina in intampinarea cererii turistice in continua crestere cu programe turistice specifice, cu masuri clare de organizare si control a fenomenului turistic actual si planificare a obiectivelor de perspectiva.

Data fiind valoarea bogatiilor naturale de pe cuprinsul Parcului National Calimani (3 rezervatii naturale, flora si fauna deosebita), date fiind variantele multiple de acces in Calimani, parcul isi propune organizarea fluxului turistic astfel incat sa existe o imbinare perfecta a intregii activitati turistice cu obiectivele de conservare a naturii.

In eleborarea strategiei de management a vizitatorilor , APNC acorda un rol la fel de important si resurselor turistice aflate in sfera comunitatilor adiacente ce interactioneaza cu parcul si isi propune sa ajute la promovarea si sustinerea acestora, prin realizarea unui plan cu o viziune unitara si cu masuri care sa permita o dezvoltare complementara a diferitelor tipuri de turism.

Administratia Parcul National Calimani doreste ca prin promovarea si implementarea politicilor sale de dezvoltare turistica sa-si consolideze rolul in dezvoltarea economiei locale, contribuind la trasformarea acestei zone intr-un punct de referinta pe harta turistica a tarii.

Avand la baza obiectivele Planului de management, acest plan reprezinta un document care va sta la baza viitoarelor planificari strategice pentru dezvoltarea turismului pe teritoriul PNC si in imediata sa apropiere (Strategia de dezvoltare a turismului in zona PNC; Agenda Locala 21 etc). Astfel, acest plan se va constitui intr-un instrument integrat de management al fluxurilor de turisti si vizitatori in parc si in zona invecinata, care sa permita o dezvoltare bazata pe principul utilizarii sustenabile a resurselor turistice, avand ca prioritate atingerea obiectivelor de protectie si conservare a naturii, oferind in acelasi timp oportunitati de cunoastere si apreciere a naturii din PNC diverselor categorii de turisti si vizitatori, la un inalt nivel calitativ.

II. Zonarea şi obiectivele din punct de vedere al conservării naturii

1. 1. Obiectivele ariei naturale protejate

      – Conservarea biodiversităţii şi peisajului la standarde ridicate printr-o monitorizare adecvată, permiţând studierea factorilor care le ameninţă, a dinamicii şi structurii acestora.
      – Conştientizarea şi educarea publicului şi a factorilor interesaţi pentru înţelegerea importanţei conservării naturii şi pentru a obţine sprijin în vederea realizării obiectivelor Parcului.
      – Să încurajeze comunităţile locale în dezvoltarea unor activităţi economice prietenoase faţă de natură în afara Parcului Naţional Călimani, si prin utilizarea durabilă a resurselor să le aducă beneficii şi să contribuie la reducerea presiunii asupra resurselor din Parc.
      – Să promoveze impreună cu comunităţile locale valorile culturale si tradiţionale.
      – Crearea de oportunităţi de recreere prin practicarea ecoturismului şi a altor forme de turism, în scopul cunoasterii si protejarii valorilor naturale ale parcului si al creerii unor venituri alternative pentru populatia locala.
      – Exploatarea si dezvoltarea resurselor turistice în folosul Parcului prin dezvoltarea de programe specifice.

1. 2. Zonarea internă a Parcului National Călimani

Conform prevederilor OUG 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei salbatice, Parcul Naţional Călimani corespunde categoriei II IUCN „Parc naţional: arie protejată administrată în special pentru protecţia ecosistemelor şi pentru recreere”., şi este inclus în SCI Călimani-Gurghiu declarat prin Ordinul nr. 1964/2007, privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanţă comunitară, ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România, ce au drept scop protecţia şi conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spaţiul biogeografic naţional, cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico-geografic, floristic, faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic sau de altă natură, oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiinţifice, educative, recreative şi turistice.

Parcul Naţional Călimani cuprinde două categorii de arii naturale protejate: cat. I-a IUCN „Rezervaţie Naturală Strictă: arie protejată, administrată în principal în scopuri ştiinţifice”, şi a IV-a IUCN,  “Rezervaţie naturală – arie de gestionare a habitatelor/speciilor: arie protejată administrată în special pentru conservare prin intervenţii de gospodărire”.

1. Rezervaţii ştiinţifice: incluse în zona cu protecţie strictă- sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecţia şi conservarea unor habitate naturale terestre şi/sau acvatice, cuprinzând elemente reprezentative de interes ştiinţific sub aspect floristic, faunistic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic sau de altă natură. Mărimea rezervaţiilor ştiinţifice este determinată de arealul necesar pentru asigurarea integrităţii zonei protejate. Managementul rezervaţiilor ştiinţifice asigură un regim strict de protecţie prin care habitatele sunt păstrate într-o stare pe cât posibil neperturbată. În aceste zone se interzice desfăşurarea oricăror activităţi umane, cu excepţia activităţilor de cercetare, educaţie şi de ecoturism cu limitările descrise în planurile de management, cu acordul forului ştiinţific competent şi al administratorului rezervaţiei ştiinţifice. Rezervaţiile ştiinţifice corespund categoriei I IUCN (Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii) „Rezervaţie Naturală Strictă: arie protejată, administrată în principal în scopuri ştiinţifice”.

Jnepeniş cu Pinus cembra, desemnată ca rezervaţie prin Decizia 433/1971 a Comitetului Executiv al Consiliului Judeţean Suceava, evidenţiată ca atare în Legea 9/1973 privind protecţia mediului înconjurător şi ulterior, menţionată cu numele de mai sus în Legea 5/2000. Întrucât rezervaţia este deosebit de importantă pentru asociaţia vegetală cu Picea abies (molid) şi Pinus cembra (zâmbru), descrisă pentru prima dată în România, în Munţii Călimani, considerăm că denumirea adecvată şi pe care se va folosi în continuare este Rezervaţia Ştiinţifică Molidiş cu zâmbru. Aceasta cuprinde o suprafaţă de 384,2 ha.

2. Rezervaţii incluse în zona de protecţie integrală (categoria IV IUCN ):
   – Rezervaţia peisagistică 12 Apostoli – (cunoscută în literatură ca Rezervaţia geologică 12 Apostoli) desemnată ca rezervaţie prin Decizia 433/1971 a Comitetului Executiv al Consiliului Judeţean Suceava evidenţiată în Legea 5/2000, cuprinde complexul de roci eruptive unice prin forma şi frumuseţea lor formate prin modelare eoliană, dezagregare fizică, eroziunea aglomeratelor. Cuprinde o suprafaţă de 200,00 ha.
   – Rezervaţia peisagistică mixtă Iezerul Călimanului, lac de baraj natural, în interiorul unor populaţii de jneapăn, ienupăr pitic şi bujor de munte, cu o suprafaţă de 322,0 ha

3. Zona cu protecţie strictă, cu o suprafaţă de padure de 1.128 ha cuprinde zone sălbatice în care nu au existat intervenţii antropice sau nivelul acestora a fost foarte redus, din care 384.2 constituie Rezervaţia Ştiinţifică Jnepeniş cu Pinus cembra, constituită în principal din arborete de molid sau de amestec cu zâmbru, într-o stare naturală sau seminaturală. Se interzice desfăşurarea oricăror activităţi umane, cu excepţia activităţilor de cercetare, educaţie şi ecoturism, cu limitările descrise în planul de management.

Zona de protecţie integrală, cu o suprafaţă de 15.727.01 ha, cuprinde cele mai valoroase bunuri ale patrimoniului natural din interiorul ariilor naturale protejate, constituite din păduri, pajişti, suprafeţe cu jneapăn şi bujor de munte.

4. Zona de conservare durabilă, cu o suprafaţă de 7.700,99 ha, face trecerea între zonele cu protecţie integrală şi cele de dezvoltare durabilă, constituită din păduri sau pajişti afectate de activităţile antropice, turistice sau miniere.

3. Analiza situaţiei actuale şi viitoare a vizitatorilor în zona ariei protejate

1. 1. Descrierea contextului turistic

Poziţionat în partea de nord, nord – est a Carpaţilor Orientali, Parcul Naţional Cǎlimani completeazǎ gama de oferte turistice a unei zone mult mai întinse. Este vorba de Depresiunea Dornelor, situatǎ în partea de nord, zonele fluxului turistic cultural istoric din Bucovina, staţiunea Borsec şi defileul Mureşului situate în partea de est, respectiv în sudul Munţilor Cǎlimani.

Municipiul Vatra Dornei constituie un punct de atracţie major prin natura şi specificul oportunitǎţilor pe care le poate acesta oferi. Numitǎ şi „Perla Bucovinei”, staţiunea turisticǎ Vatra Dornei înregistreazǎ anual importante fluxuri de turişti ce vin aici în scop medical – curativ sau de agrement. Ofertele turistice ale oraşului sunt deosebit de atractive, ele fiind în speţǎ orientate cǎtre partea de turism activ, domeniu ce se remarcǎ a fi din ce în ce mai solicitat pe piaţa serviciilor turistice. Ca şi atracţii în zonǎ amintim activitǎţile de river rafting, mountain bike, parapantǎ, escalade şi cǎţǎrǎri, cǎlǎrie, vizitarea stânilor turistice, plimbǎri cu telescaunul şamd. Pe timp de iarnǎ activitatea staţiunii se concentreazǎ asupra sporturilor de iarnǎ, cele douǎ pârtii de schi fiind utilizate la maxim.

Pe partea turismului cultural-istoric, oraşul constituie un bun punct de plecare pentru vizitarea mânǎstirilor din Moldova, Bucovina sau Maramureş.

În domeniul tratamentelor balneare, amintim cǎ faimoasele baze de tratament dateazǎ încǎ de pe timpul vechiului imperiu austro- ungar când „numele localitǎţii a devenit, pentru cei dornici, avizi de sǎnǎtate şi linişte, sinonim cu un ansamblu generos şi miraculos de efecte curative, reconfortante, tonifiante ale izvoarelor carbogazoase şi feruginoase, ale nǎmolului de turbǎ vegetalo-mineralo-rǎşinos, ori ale aerosolilor bogaţi din acest colţ de rai pǎmântesc…” Petru Ţǎranu, citat din “ Memoria Dornelor “ editia a III – a.

Cele doua baze de tratament aflate in statiune (Hotelul Calimani si Complexul Balnear Dorna) au o capacitate zilnica de peste 4.500 de proceduri terapeutice: bai calde in cada cu ape minerale, impachetari cu namol si parafina, electroterapie, masaj, gimnastica medicala, sauna, mofete artificiale, chinetoterapie. Exista izvoare speciale pentru cura interna cu apa minerala.

Cazarea este asigurata in hoteluri, vile si locuinte particulare, totalizand un numar de aproximativ 2300 locuri de cazare. Conform studiilor Directiei Judetene de Statistica Suceava, statiunea Vatra Dornei detine primul loc in judetul Suceava la numarul total al capacitatilor de cazare, cu un procent de 29.9%. Cea mai mare durata medie a sederii inregistrata in Judetul Suceava, s-a inregistrat tot in Vatra Dornei cu o valoare de 3,6 zile.

Din datele statistice realizate la Biroul de Promovare a Turismului Dornean, se constatǎ că un procent de pânǎ la 30 % din turiştii zonei sosesc aici în scopuri curativ – medicale, 10 % pentru turismul activ şi restul pentru alte forme de sejur (turismul de masǎ). De la an la an se reamarcǎ o tendinţǎ crescǎtoare a solicitǎrilor îndreptate spre latura de vacanţe active.

Defileul Mureşului, luat ca întreg între Topliţa şi Deda prezintǎ frumuseţea unui traseu dǎltuit printre munţi (Cǎlimani şi Gurghiu) de râul Mureş, defileu amenajat în paralel transportului auto şi celui feroviar. S-a constituit ca rezervaţie peisagisticǎ şi prezintǎ o serie de atracţii precum: Schitul Carmelit de Maici Sf. Cruce din com. Stânceni (schit greco – catolic de rit bizantin, unul din cele 6 din întreaga lume), mânǎstirea Sf. Ilie şi mânǎstirea Doamnei, ambele din Topliţa, Muzeul Etnografic Deda, muzeul satului din Idicel – pǎdure, şi altul în Sǎcalu de Pǎdure, ambele aparţinând comunei Brâncoveneşti, bisericile vechi de pe cuprinsul localitǎţilor ce tanziteazǎ defileul (Biserica Evanghelicǎ din Ideciu de Jos), Rezervaţia de Lalele de la Vǎlenii de Mureş, Calele de mlaştinǎ din satul Ciobotani, com.Stânceni, Castelul Kemeny (com Brǎncoveneşti).

Staţiunea montanǎ Borsec, vestitǎ prin resursele de ape minerale ale zonei, situatǎ în partea de est a parcului, deţine un potenţial turistic însemnat, cu amenajǎri şi structuri specifice de primire a turiştilor.

În contextul menţionat anterior, Munţii Cǎlimani se poziţioneazǎ central zonelor enumerate, conferind un element turistic strategic prin frumuseţea peisajelor şi nu în ultimul rând prin natura serviciilor turistice oferite. Existǎ aici un numǎr de trei rezervaţii, dintre care douǎ constituie atracţia principalǎ a turiştilor montani care strǎbat masivul (în grup sau individual):
– Rezervaţia geologicǎ „12 Apostoli” ce prezintǎ un relief ruiniform asemănător unor statui plăsmuite dintr-o lume de basm „Moşul”, „Godzila”, „Mareşalul”, „Mucenicul” sau „Guşterul”;
– Pietrele Roşii – loc cu o impresionantǎ povarǎ istoricǎ a luptelor de graniţǎ tripartitǎ. Prezintǎ o caracteristicǎ interesantă, aceea de triplex confinium ceea ce simbolizeazǎ în limba latinǎ – punct de întretǎiere a graniţelor a trei state;
– Cetăţile Tihului – vǎrfuri muntoase rǎzleţe ce rǎsar precum zidurile unei cetǎţi, surprind turiştii aventuraţi aici prin frumuseţea şi sǎlbǎticia peisajului;
– Rezervaţia naturalǎ „Iezerul Călimanului”- lac de baraj natural înconjurat de vegetaţie subalpină cu ienupăr şi jnepeniş, atrage sǎptǎmânal grupuri de turişti dornici de experienţe complexe.
– Traseul de creastă prin Vârful Pietrosu – conferǎ imagini de vis asupra întregii caldere vulcanice din Cǎlimani. Este punctul cel mai înalt al masivului (2.102 m), este uşor accesibil şi bine marcat;
– Cascada Tihu şi Cascada Băuca – conferǎ o privelişte deosebitǎ şi loc de relaxare în traseele drumeţilor montani;
– Înflorirea smirdarului în zona Reţiţiş – reprezintǎ un adevǎrat festival al naturii. Muntele devine de culoare roşie, contrastul cu stâncile şi vegetaţia alpină expunând imagini greu de uitat;
– Spectacolul boncănitului la cerb, din septembrie – octombrie şi al rotitului la cocoş de munte în aprilie – sunt atracţii speciale destinate celor ce doresc să cunoască şi să aprofundeze din secretele conferite de natura montanǎ;
-Megaliţii încrustaţi descoperiţi în zona Pr. Paltinul din Călimani – reprezintǎ provocarea cǎtre necunoscut. Reflectǎ partea de mitologie încǎ nedescoperitǎ a zonei 12 Apostoli – Lucaciu, o zonǎ în care cei cunoscǎtori îşi pot reface importante surse de bioenergie.

Accesul in parc

Caile de acces si principalele porti de intrare in parc ar putea fi sintetizate astfel:
– drumul european E576 suprapus cu DN17 Suceava – Vatra Dornei – Bistriţa Năsăud, până la Vatra Dornei apoi DN17B până la Gura Negrii, după care, urmând drumul judeţean spre Neagra Şarului se ajunge la una dintre porţile de intrare de la Gura Haitii.
– drumul european E576 suprapus cu DN17 Suceava – Vatra Dornei – Bistriţa Năsăud, până la Vatra Dornei apoi DN17B până la Gura Negrii, după care, urmând drumul judeţean spre Panaci se ajunge la una dintre porţile de intrare de la Drăgoiasa sau Păltiniş.
-drumul european E576 suprapus cu DN17 Suceava – Vatra Dornei – Bistriţa Năsăud, până la Dorna Candrenilor, după care, urmând drumul comunal şi forestier spre Poiana Negrii se ajunge la una dintre porţile de intrare de la Poiana Negrii.
-drumul european E576 suprapus cu DN17 Suceava – Vatra Dornei – Bistriţa Năsăud, până la Poiana Stampei, după care, urmând drumul comunal şi forestier se ajunge la Dornişoara una dintre porţile de intrare în Parcul Călimani.
-drumul naţional DN15 Tulgheş – Topliţa – Răstoliţa – Deda, până la Topliţa, după care urmând drumul comunal până „ La Monument ” şi apoi drumul forestier spre porţile de intrare Gura Voivodesei şi Poiana Puturosu.-
– drumul naţional DN15 Tulgheş – Topliţa – Răstoliţa – Deda, până la Lunca Bradului –intrare în Masivul Călimani
– drumul naţional DN15 Tulgheş – Topliţa – Răstoliţa – Deda, până la Răstoliţa – intrare în Masivul Călimani
– drumul european E576 suprapus cu DN17 Suceava – Vatra Dornei – Bistriţa Năsăud, până la Mureşenii Bârgăului , după care, urmând drumul comunal şi forestier se ajunge la Colibiţa.

Infrastructura turistică si de vizitare

În comunitatile din jurul Calimanilor, exista urmatoarele variante de cazare : 4 pensiuni turistice in com Neagra Sarului / jud Suceava (Perla Calimanilor, Poarta Calimanilor, Pensiunea Vio, Greta si Piciu), 5 pensiuni in com Panaci / jud Suceava (Pensiunea Bianca, Hunea, Bordei, Ungureanu, Odochean si Venco), o pensiune in Poiana Negri com Dorna Candrenilor (Pensiunea Poiana), doua pensiuni in com Poiana Stampei / jud Suceava (Casa Paltinul si Pensiunea Florea). In judetul Bistrita Nasaud, in drumul lor spre Calimani turisti pot poposi la cabana Valea Strajii sau la faimosul Hotel Dracula de pe pasul Tihuta (com Tiha Bargaului), Pensiunea Tautur si Grigorio Mary (nou omologata) de pe raza comunei Prundul Bargaului, pot opta la cazare in Colibita la una din cele trei pensiuni de acolo (Lumina Lacului, Tarnaveanca sau Arinis), la pensiunea Bobeici din satul Domnesti (com Marisel) sau la pensiunile Creanga si Poiana Tomi din com Sieut.

In judetul Mures exista posibilitati de cazare la Pensiunea Mariane din com Ideciu de Jos, la hanul turistic Agrisu din Brancovenesti si respectiv la una dintre cele trei pensiuni ANTREC apartinand comunei Deda.

Comunitatile locale ale parcului din Judetul Harghita prezinta urmatoarele posibilitati de cazare: statiunea montana Bradu cu 6 pensiuni turistice aferente (Jessica, Ruxandra, Ancona, Arpa, Muresan si Nikita), o pensine la iesirea catre Gheorghieni (Baciu), o cabana turistica la Secu si respectiv hotelul Mures din centru orasului.

În interiorul parcului nu există intravilane şi nu sunt structuri de primire a turistilor, fiind permisa doar camparea in punctele semnalizate pe harta turistica a parcului. Aceste puncte de campare sunt:
– Pietrele Rosii
– Iezerul Calimani
– Saua Negoi-Pietrosu
– Caldera Bistriciorului
– Poiana Frumusica
Administratia parcului dispune de un spatiu de cazare cu 4 camere, baie si bucatarie situat in comuna Saru Dornei (52lei/camera/noapte).
În caz de urgenta statia meteo de pe varful Retitis are disponibile cateva paturi de serviciu, pentru personalul de acolo.
În prezent accesul în parc se face pe traseele turistice agreate de Administraţia Parcului Naţional Călimani. Evaluǎrile efectuate denotǎ faptul că majoritatea turiştilor preferă accesul pe drumul asfaltat Vatra Dornei – Gura Haitii – Cǎlimani, şi pe drumul de pe Valea Lomaşului dinspre Topliţa.
Traseele preferate de turişti, vizeazǎ obiectivele „12 Apostoli“ şi „Lacul Iezer“ precum şi creasta calderei vulcanice a Munţilor Cǎlimani. Ca şi duratǎ, acestea variază între una şi patru zile. Principalele trasee se referă la drumurile de creastă ale calderei din Călimani (10 km diametru), cele prin rezervaţiile sus menţionate (Iezerul şi 12 Apostoli).