Ţinuturile judeţului Bistriţa-Năsăud ascund colţuri de natură, încă puţin cunoscute şi valorificate în scop turistic. Este şi cazul Parcului dendrologic de la Arcalia care, deşi aflat destul de aproape de municipiul Bistriţa, nu este cunoscut şi vizitat, decât de un număr foarte mic de turişti. Dealtfel, puţini dintre bistriţeni ştiu de existenţa acestui parc, şi, din păcate, şi mai puţini, au trecut vreodată porţile acestuia… .
Din punct de vedere administrativ, parcul dendrologic Arcalia se află în satul cu aceeaşi denumire, sat ce aparţine comunei Şieu Măgheruş, iar din punct de vedere fizico-geografic este situat la marginea nordică a Podişului Transilvaniei, unde râul Şieu meandrează puternic, lăţimea văii atingând, între Arcalia şi Şieu Măgheruş, 2,5 km.
Suprafaţa actuală a parcului este de 17 ha, la care se adaugă livada parcului extinsă pe 1 ha şi un frumos castel, în stil mauro-bizantin, care adăposteşte o sală de conferinţe.
Cel mai mare parc dendrologic al judeţului Bistriţa-Năsăud, care constituie totodată, una dintre cele mai frumoase rezervaţii naturale ale judetului, a fost amenajat propriu-zis, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, de către unul dintre cei mai bogaţi oameni ai zonei, la acea dată, groful Bethlen. Mare iubitor de natura, groful Bethlen a început amenajarea unui parc, în jurul reşedinţei sale, parc în care, să se plimbe şi să se relaxeze. Amenajarea parcului şi extinderea acestuia, durează câteva zeci de ani, până în preajma celui de-al doilea război mondial, când la Arcalia, era unul dintre cele mai mari şi mai frumoase parcuri dendrologice din ţară.
Din păcate însă, în timpul celui de-al doilea război mondial, armata sovietică pătrunde în sat, arestează familia grofului şi devastează parcul şi castelul: arde cărţi preţioase, fură lucruri de valoare şi taie cca 150 dintre cei mai frumoşi molizi ai parcului. In anii imediat următori celui de-al doilea război mondial, groful şi unul dintre fii săi decedează (fiind înmormântaţi în parc), restul familiei se refugiază în străinătate, iar parcul ajunge în proprietatea Gostatului Lechinţa, care transformă castelul parcului în depozit pentru cereale, în timp ce alţi arbori, cad pradă tăierilor abuzive. Intre anii 1960-1964, parcul ajunge la taberele de şcolari şi pionieri, iar din anul 1964, proprietatea este atribuită Universităţii ,,Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (care o şi întabulează în anul 2000) şi o reamenajează (cheltuind 300.000 de euro), parcul servind ca bază de cercetare a facultăţii, unde studenţii desfăşoară practica de vară. Din anul 2000, parcul dendrologic Arcalia, adăposeşte Centrul Regional al Francofoniei.
Castelul din parc a fost construit începutul sec. al XVII-lea, de către înaintaşii grofului, construcţia acestuia prezintând un amestec de stiluri arhitectonice, predominant fiind stilul mauro-bizantin, castelul fiind astfel unic în ţară.
Incă din urmă cu şase ani, parcul este revendicat de unul dintre nepoţii grofului, care a pierdut iniţial procesul, dar a obţinut pe 6 martie 2009, la Curtea de Apel Cluj, rejudecarea cazului. Angajaţii parcului ne-au spus însă că, dacă nepotul grofului va avea câştig de cauză, universitatea clujeană va încerca, cu ajutorul statului român, să răscumpere această proprietate.
Spaţiul parcului pune în evidenţă o structură originală, cu origini în organizarea iniţială, proiectată şi executată de către groful Bethlen; peste această organizare, de început, se suprapun apoi, influenţe noi, aduse de proprietarii din decursul timpului, unele dintre ele, nu dintre cele mai inspirate.
Parcul (fără livadă) are formă trapezoidală, laturile fiind alcătuite din alei, construite din diferite specii: aleea de molid, de brad, de carpen şi de salcâm.
Interiorul parcului este bine organizat, elementele componente sunt reuşit ansamblate într-un tot unitar, respectând principiile stilului peisager.
Intrarea în parc se face printr-o alee frumoasă, mărginită de o parte şi de alta, de molizi. Urmează poarta de la intrare, cu o inscripţie, cu denumirea şi tipul parcului. După intrare este prezent un sector ornamental, cu multe plante menite a încânta ochiul vizitatorilor: bujori, liliac sălbatic, un arbore de magnolia, tuie, ienuperi etc. In parteastângă, a acestui sector se află castelul, ce a constituit odinioară reşedinţa grofului Bethlen, întemeietorul parcului. In dreapta castelului se află o clădire joasă, fără etaj, folosită ca bază de cazare a turiştilor şi a studenţilor.
Din punct de vedere botanic, parcul prezină o mare biodiversitate, alcătuită atât din specii autohtone, dar şi din rarităţi floristice, aduse din cele mai îndepărtate state ale lumii. In urma unor investigaţii efectuate în toamna anului 1964, au fost identificate 104 specii şi varietăţi de arbori şi arbuşti.
În prezent, situaţia este puţin diferită de cea din toamna anului 1964, în sensul că, unii arbori deosebit de valoroşi au dispărut (spre exemplu, doi dintre cei trei arbori de lalea, aclimatizaţi în parc, încă de pe vremea grofului),iar alte specii au apărut în peisajul parcului, fiind aclimatizate în anii 70 şi 80 (conform Emilia Bechiş, fost cercetător în parcul dendrologic Arcalia). După Revoluţie însă, din păcate, nici măcar arborii prezenţi în parc nu mai sunt îngrijiţi cum trebuie (dovadă crengile uscate prezente pe unii dintre arborii valoroşi), căci aclimatizarea altora nu s-a mai făcut, proprietarul actual al parcului, Universitatea ,,Babeş-Bolyai”, preferând să investească în clădiri şi nu, în menţinerea sau îmbogăţirea biodiversităţii parcului.
Arborii din flora Romaniei sunt reprezentaţi de: brazi, molizi, stejari, castani, salcâmi, pini, plopi, frasini, carpeni etc. Pe lângă speciile autohtone, sunt prezente şi raritati floristice, precum: stejarul american (Quercus imbricaria), bradul argintiu (Abies concolor), molidul caucazian (Picea orientalis), pinul de mătase (pinus strobes), nucul american (Juglans nigra), teiul laciniat (Tilia platyphyllos), bradul balsamifer, magnolia (Magnolia), arborele de lalea (Liriodendron tulipifera) etc.
Marea biodiversitate a Parcului dendrologic Arcalia, prezenţa unor rarităţi floristice din alte regiuni ale Globului, recomandă acest parc ca un veritabil laborator ştiinţific, în aer liber, unde elevii şi studenţi pot vizita şi cerceta ecologia acestor specii, dar se pot recreea, în acelaşi timp. Dar această biodiversitate riscă să sărăcească, datorită faptului că, după Revoluţie, nu s-a investit în păstrarea sau îmbogăţirea în specii a parcului, iar unii arbori, rămaşi încă de pe vremea grofului, nu arată prea bine, având multe crengi rupte sau uscate, unul dintre aceşti arbori, fiind chiar arborele de lalea, element floristic deosebit de atractiv.
Cristina Rusu,
Publicat 07.01.2011, ora 11: 45
0268.420.905
0722.910.422 
0741.657.495
