Muzee în Mangalia

Muzeul Marinei

În august 2004, într-o clădire a cazarmei dezafectate au început lucrările de reparaţii şi de organizare a instituţiei muzeale. Conceput ca un muzeu al tehnicii navale, el evidenţiază aspecte din activitatea portului militar Mangalia în perioada 1952-2000. Muzeul Marinei Mangalia pune la dispoziţia vizitatorului o impresionantă colecţie de tehnică de navigaţie şi obiecte de patrimoniu, care redau fidel istoria recentă a Marinei militare, pe parcursul a două moderne spaţii expoziţionale şi a unei biblioteci tematice. În cadrul expoziţiei se găsesc obiecte aparţinând colecţiilor de arme sub apă, prezentate în detaliu, secţiuni ale unor torpile ce au fost în dotarea trupelor marinei Garnizoanei Mangalia. În curtea din faţa clădirii muzeale sunt expuse piese dintr-o impresionantă colecţie de artilerie navală şi antiaeriană, dominată de masivul tun de 130 mm, care a aparţinut artileriei de coastă.

Muzeul de Arheologie „Callatis” Mangalia

Primele cercetări de arheologie la Mangalia au fost întreprinse de către C. Butculescu, urmat de inginerul topometru Pamfil Polonic, care a lucrat sub îndrumarea lui Grigore Tocilescu. La toate lucrările pentru fundaţii de construcţii la Mangalia se descopereau urme ale trecutului foarte îndepărtat al oraşului. Cel care a sesizat pentru prima oară distrugerile aduse patrimoniului istoric al localităţii a fost însuşi „părintele arheologiei româneşti”, Vasile Pârvan. Marele istoric român a demarat primele cercetări arheologice în Dobrogea (Histria, Ulmetum, Tomis şi Callatis) în anii 1915-1920 şi a aplicat primele măsuri practice de ordin muzeologic la Mangalia. Acesta este momentul naşterii nucleului primului muzeu istoric al oraşului. După Primul Război Mondial, Comisiunea Monumentelor Istorice şi Direcţia Muzeului Naţional de Antichităţi din Bucureşti l-au delegat pe Teodor Sauciuc-Săveanu să valorifice nucleul de obiecte arheologice depozitate într-o cameră de la subprefectura Mangalia. La 15 septembrie 1924, istoricul T. Sauciuc-Săveanu inaugura un nucleu de muzeu în localul unei vechi biserici greceşti. În perioada comunistă ritmul lucrărilor de construcţie era alert, distrugând vestigiile arheologice găsite în cale. Pentru a stopa acest fenomen, la Mangalia sunt trimişi arheologi cu mare autoritate, astfel încât în 1959 lua fiinţă actualul muzeu, director fiind Vasile Canarache. Secţie a Muzeului Naţional de Istorie şi Arheologie din Constanţa, după 1990 instituţia devine unitate culturală de sine-stătătoare, sub conducerea regretatului Valerică Georgescu. În anul 1994, Muzeul de Arheologie „Callatis” Mangalia era inaugurat în forma sa actuală. Intrarea în clădirea muzeului este realizată în stilul de construcţie al anticilor greci, imitând clădirile specifice civilizaţiei elene. Expoziţia permanentă constă în obiecte de epocă greacă, romană, romano-bizantină, dar şi produse ale civilizaţiei geto-dacilor din localitatea vecină Mangaliei, Albeşti. Muzeul de Arheologie „Callatis” vernisează periodic expoziţii temporare, în cadrul cărora sunt expuse rezultatele muncii cercetătorilor şi meuzeografilor mangalieni. De asemenea, cu prilejul diferitelor evenimente importante din istoria locală, naţională şi europeană, sala principală a muzeului este locul de desfăşurare a unor manifestări cultural-ştiinţifice la care participă elevi şi cadre didactice, oameni de ştiinţă şi cultură din Mangalia, Constanţa şi din alte localităţi, oficialităţi locale şi publicul larg. Zidul de incintă al Cetăţii – Colţul de Nord-Est Zidul de apărare al cetăţii  Callatis a fost construit la mijlocul secolului al IV-lea î.Ch. şi a suferit unele refaceri în secolele care au urmat. Deşi zidurile nu cuprindeau întreaga suprafaţă locuită, incinta proteja principalele construcţii ale oraşului, temple, pieţe şi diferite edificii publice şi private. În caz de pericol, populaţia din cartierele extra muros se refugia între zidurile cetăţii. În secolul I d.Ch. zidurile au fost distruse, pentru ca în epoca romană să fie refăcute pe acelaşi traseu, spre deosebire de alte colonii pontice unde zidurile nu s-au suprapus. Noul zid este cel care s-a păstrat până în zilele noastre, dar numai 2 metri din el sunt intacţi. Zidul se poate vizita în incinta Hotelului „President” Mangalia, chiar lângă recepţie. Mai mult, arhitecţii au prevăzut în pardoseala din holul de intrare al hotelului două tipuri de culori: plăcile de gresie de culoare deschisă sunt astfel aşezate încât să redea forma iniţială a zidului de incită care se prelungeşte până în mare, pe când plăcile mai închise la culoare îşi îndeplinesc doar rolul de pardoseală.

COLŢUL DE NORD – VEST AL CETĂŢII CALLATIS

În apropierea muzeului, către centrul oraşului, se poate vedea colţul de nord-vest al cetăţii Callatis, unde se află şi un turn de apărare. Lângă colţul de nord-vest al cetăţii sunt expuse, în parcul arheologic, coloane antice şi diverse fragmente arhitectonice, precum şi sarcofage din perioada romană.

ZIDUL DE INCINTĂ, LATURA DE NORD A CETĂŢII CALLATIS

Un monument arheologic deosebit de important este zidul de nord al cetăţii Callatis. Zidul de apărare împrejmuia suprafaţa mai importantă a oraşului antic. La Callatis au fost ridicate două incinte: prima – construită la sfârşitul secolului IV î.Chr., iar cea de-a doua, în secolul II d.Chr. Zidul proteja principalele construcţii ale oraşului (temple, pieţe, edificii publice şi private). Zidul a fost construit din blocuri mari de piatră de calcar, de forme paralelipipedice, cu lungimi cuprinse între 0,70 şi 1,15 m şi cu celelalte laturi de 0,40-0,45 m.
Zidul de apărare din epoca romană a urmărit traseul şi s-a suprapus peste cel grecesc. Sistemul de construcţie roman se aseamănă cu cel grecesc: are două feţe zidite din blocuri de piatră de calcar, legate cu mortar de var. Dacă înălţimea iniţială era de 8 – 9 m, acum se mai păstrează maximum 2 m din acesta, iar lăţimea zidului este de 3,12 – 3, 40 m. Lângă zidul de nord al cetăţii Callatis se află palatul episcopal şi bazilica de tip sirian. Edificiul este construit din blocuri mari de piatră de calcar, frumos cioplite, legate cu mortar de var.

CARTIERUL DE EPOCĂ ROMANO – BIZANTINĂ

Pe locul unde astăzi se află construit Centrul Român de Afaceri Marea Neagră, în anul 1993, pe o suprafaţă de peste 1000 mp au fost descoperite aspecte de urbanism de epocă romano-bizantină ale unui cartier sudic al cetăţii Callatis. Cartierul era străbătut de o stradă principală orientată est-vest, lată de 6 m şi pavată cu dale cioplite din calcar. Ea era prevăzută cu un canal de scurgere colector, construit din dale mari de calcar, în care se deversau alte canale mai mici ce făceau legătura cu clădirile sau curţile interioare aflate la nord sau la sud de strada principală.
Canalul şi strada datează din secolul VI d.Ch. şi începutul secolului VII d.Ch., dovadă fiind monedele descoperite aici. O parte a zidurilor ridicate în secolul IV d.Ch. au fost refăcute sau dublate. Construcţiile păstrează, în general, aceeaşi orientare impusă de incinta callatiană şi poarta de Sud. În sectorul sudic a fost descoperit un mic edificiu termal, adosat incintei, format din două încăperi cu zidurile realizate în opus mixtum, din piatră de calcar ce alternează cu straturi de cărămizi pătrate.

NECROPOLA ROMANO-BIZANTINĂ

Necropola romano-bizantină (sec IV-V d.Chr.) se află în partea de vest a Mangaliei. Aici au fost descoperite morminte construite din lespezi sau blocuri de piatră cioplite şi morminte de tip hypogeu. În această zonă se află şi mormântul pictat cu psalmi.

MORMÂNTUL PRINCIAR

Pe drumul către Albeşti, la 3 km depărtare de Mangalia, în anul 1993 a fost cercetat un complex funerar format dintr-un mormânt princiar şi o construcţie anexă a cărei funcţionalitate nu a fost încă stabilită. Mormântul este format dintr-o cameră funerară de mari dimensiuni (3,56X3X3,62m). Accesul în cameră se face printr-un dromos, situat în partea de est a mormântului, cu lungimea de 9,55 m şi lăţimea de 1,61 m. Construirea mormântului s-a făcut în două faze: în prima fază s-a construit camera funerară şi o parte a dromosului, cu acoperişul în formă de boltă şi tencuială cu mortar, iar în a doua fază o prelungire a dromosului cu acoperiş în două ape. Intrarea în camera funerară se face printr-o uşă ce avea un ancadrament din marmură, cu sculpturi pictate cu motive geometrice, iar în camera funerară se poate observa o frescă policromă.

MORMÂNTUL TUMULAR CU PAPIRUS

Situat în parcul din vecinătatea stadionului municipal, în incinta Muzeului de Arheologie Callatis, a fost descoperit în 1959, fiind datat din sec. al IV-lea î.H. În interiorul mormântului, adăpostit de un tumul, s-au descoperit resturi dintr-o coroniţă, urme de ţesături şi un papyrus scris în limba greacă, singurul document de acest fel descoperit pe teritoriul ţării noastre. Trimis spre restaurare în Rusia, papyrusul „s-a întors” la Mangalia în anul 2011.