Legenda ”stropitului” ne duce cu aproape două mileni în urmă, în vremuri biblice când, se spune că fiica unui evreu ar fi leșinat la aflarea veștii Învierii lui Iisus. Atunci tinerii din preajmă au stropit-o cu apă pentru a-și reveni în simțiri.
Astfel a luat naștere obiceiul ”stropitului de paști”, adus în zona Sibiului în Evul Mediu de către coloniștii sași.
Obiceiul a fost practicat numai în familiile nobiliare săsești și maghiare, ulterior fiind preluat și de către români.
La început, fetele erau stropite cu apă, însă obiceiul s-a modernizat în timp; astăzi, a doua zi de Paști, băieții merg pe la casele fetelor și întreabă părinții: ”Primiți cu stropitul? Am auzit că aveți o floare frumoasă, am venit să o udăm ca să nu se ofilească!”.
Aceștia stropesc fata cu parfum, iar apoi sunt răsplătiți cu prăjituri, cozonac și ouă roșii.