Junii Brașovului-Sărbătoarea Junilor și a Primăverii

Hora junilor

Fiecare zi a manifestărilor Junilor începe sau sfârşeşte cu o horă. Astăzi, hora atrage atenţia şi curiozitatea miilor de participanţi la sărbătoarea de la Pietrele lui Solomon prin specificul ei – este neîncheiată şi se joacă pe stânga – şi prin tradiţionalitatea cu care a fost păstrată şi transmisă din generaţie în generaţie. Feciorii (fără fete) se prind de mâini formând un semi cerc în frunte se află cele 3 şerje (vătaful, armaşul mare şi armaşul mic). În timpul horei se păstrează o tăcere totală impusă de o sobrietate a junilor.

Îngroparea vătafului

Un obicei pe cât de neaşteptat pe atât de semnificativ. Pentru a recunoaşte caracterul îndepărtat istoric de factură tribală, “Îngroparea vătafului” păstrează şi azi un caracter ocult, căci marea masă a braşovenilor nici măcar nu-l cunosc. De obicei, acest ceremonial se făcea la sfârşitul unei petreceri ale junilor. Vătaful este legat fedeleş pe o scară, pe care se pune un strai gros purtat de patru juni, în timp ce alţi doi se maschează, unul în popă, altul în dascăl-cântăret, câţiva bocesc în cântece pocite, prin care imită bocete autentice.

Căţeaua junilor

Dintre multele ritualuri care amintesc de îndepărtata epocă precreştină, tribală, se păstra în Obiceiul Junilor din Şchei şi “Căţeaua”, un joc burlesc, căruia i se spunea şi “Piperul”, pe care îl practicau junii tineri până nu demult. El se petrecea in casa vătafului, când junii se dezbrăcau până la brâu şi se băteau cu ciomegele. Cei ce întârziau dezbrăcarea erau “ciomăgiţi” bine. Ritualul nu înceta până când unul din juni nu striga “Măi a venit căţeaua de la moară”.

Troiţele junilor

Tradiţia ridicărilor de troiţe în spaţiul şcheian se dovedeşte a fi îndepărtată în timp, motiv pentru care multe au dispărut sub vitregia timpurilor altele în vâltoarea evenimentelor conflictuale şi chiar sub vitregia neglijenţei şi ignoranţei. Documentele privind trecutul românilor din Şchei continuă impresionantul interes al acestor locuitori pentru ridicarea de troiţe şi chiar repetatele acţiuni ale autorităţilor cetaţii, care le interziceau sau le acceptau ridicarea troiţelor condiţionat. Multe dintre cele azi dispărute ne sunt confirmate doar de documentele de epocă.

Troiţa din Cutun

Este cea mai veche troiţă păstrată: “La anul de la Hristos 1292 şi-au făcut o cruce de lemn în Şchei, acoperită cu şindrilă… în locul căreia s-a ridicat apoi bisericuţa din lemn”.

Troiţele Junilor Bătrâni – Crucea din Varişte

Cunoscută şi sub denumirea de “Crucea din Pajiştea Mare”, Troiţa din Varişte, bine îngrijită de Junii Bătrâni, poartă şi azi inscripţia originală în grafie chirilică, conform căreia “a fost ridicată în 13 noiembrie 1816, biserica cea nouă este “Sfânta Treime”, pe Tocile, ridicată la 1813 ca filială a Bisericii Sf. Nicolae”.

Crucea de “La bisericuţă”

Troiţa de la 1945 se află pe drumul spre Piertrele lui Solomon, aproape de fosta cabană a regelui Solomon, pe o ridicătură de pământ ce străjuieşte drumul. Peste drum este Valea Putredă, unde pe vremuri era o moară.

Troiţa de la Pietriş

Aflată la drumul mare al Poienii, pe locul numit “La Pietriş” pe un platou bine conservat se găseşte troiţa de la Pietriş, cunoscută şi sub denumirea de Troiţa Junilor Roşiori. Actuala troiţă de la Pietriş a fost construită în anul 1939 pe locul unei vechi troiţe care se distrusese.

Troiţele Junilor Curcani – Crucea Muşicoiului

Cea mai veche este cunoscută sub denumirea de “Crucea Muşicoiului” fiind situată la poalele Tâmpei, la ieşirea din strada Curcanilor, pe o pajişte care îmbie la odihnă şi petrecere.

Crucea din Grui

Singura troiţă protejată de Junii Dorobanţi este Crucea Dreptăţii ridicată la “ Fântăniţa Popii” din vremuri străvechi, amintind de drumul junilor spre muntele Postăvaru sau drumul scheienilor spre Râşnov şi Muntenia.

Actualitatea obiceiului

Devenit astăzi “Sărbătoarea Junilor şi a Primăverii”, obiceiul se înscrie în seria manifestărilor folclorice ca o frumoasă şi impresionată acţiune ce atrage an de an un mare public atât din ţară, cât şi de peste hotare. Înainte de Buna Vestire, anual, fiecare grup în parte îşi alege noi membri (care se pun cu junii) şi chiar noile “şerje”.

Duminica Tomii cea mai importantă zi de festivitate a primit deja renumele de Duminica Junilor. Când timpul nu permitea ca junii să iasă “Între Chetri”, se amâna cu o săptămână sau chiar două. În această zi, braşovenii întămpină în Piaţa Prundului, ca pe vremuri alaiul grupurilor de juni. Încă de dimineaţă, fiecare grup de junii din zona în care locuiesc îşi pregătesc costumele şi îşi împodobesc cai. În dimineaţa sărbătorii, junii trec pe la vătaf, armaş mare şi armaş mic, după care în jurul orei 10:00 se îndreaptă spre Piaţa Prundului din faţa bisericii Sf. Nicolae, unde înconjoară statuia eroului necunoscut. Urmează încolonarea grupurilor după o ordine bine stabilită: Junii Tineri, Junii Bătrâni, Curcani, Dorobanţi, Braşovecheni, Roşiori şi Albiori. Coloana este deschisă de fanfară, fiecare grup are în frunte vătaful, urmat de stegari încadrat de cei doi armaşi. Întreaga colectivitate a junilor aplică cu rigurozitate normele tradiţionale, respectându-se nu numai itinerarul, atât de bine fixat de- alungul veacurilor.

Plecând din Prund, fac popas la Troiţa Căpitanului Ilie Birt, unde cântă “Hristos a Înviat”, coboară pe str. Constantin Brâncvoveanu, ajung pe str. George Bariţiu, coboară pe str. Mureşenilor până în B-dul Revoluţiei, după care urcă ocolind pe str. Nicolae Bălcescu, trec pe la Poarta Şchei în sus spre str. Căpitan Ilie Birt, str. Tocile spre “ Capul Satului” pe str. Podul Creţului şi de aici la Pietrele lui Solomon.

Odată ajunşi la Pietrele lui Solomon într-un splendid amfiteatru natural, junii se răspândesc pe cele două platouri la locurile amenajate din moşi-strămoşi la mesele lor, care altădată erau nişte ridicături de pământ, dar azi s-au aşezat pe ele mesele din lemn şi metal. Petrecerea începe prin ieşirea la horă şi aruncarea buzduganului pe melodia cunoscută ca “Hora Junilor”.

Urmează alte jocuri: sârba, breaza, bătuta, fiind invitate la joc şi fetele. Datorită frumuseţii jocului şi interesului pe care îl trezeşte hora junilor nu este jucată doar de juni, ci şi de oaspeţii mai îndrăzneţi care îşi încearcă norocul curajul şi voinicia în aruncarea buzduganului. După o zi de petrecere cu jocuri, cântece şi veselie spre seară, junii se pregătesc de plecare. Grupurile se încolonează aşteptând să coboare de pe platoul ce domină amfiteatrul. Junii Tineri luptă să-şi ocupe locul de frunte ca adevăraţi iniţiatori şi păstori fideli ai obiceiului. Alaiul părăseşte locul plin de legendă de la Pietrele lui Solomon, reluându-şi traseul de la urcat. Din Piaţa Prundului junii pătrund în Cetate, fiind primiţi cu “porţile deschise” ocolesc Casa Sfatului şi se îndreaptă spre Cimitirul Bisericii Sf. Paraschiva, în Groaveri, inde se află mormântul marelui poet Andrei Mureşeanu şi în faţa mormântului cântă “Hristos a înviat” şi un pasaj din imnul Deşteaptă-te române

Unică, poate în ţară, prin măiestria ei, prin frumuseţea locului unde se desfăşoară, prin tradiţia costumelor, prin ineditul ei, această manifestare atrage în fiecare an mii de participanţi.

Dar serbarea nu se încheie aici, căci în duminicile următoare au loc “jocurile strămoşeşti” (organizate de cetele de feciori pentru scoaterea fetelor la joc), în locurile numite: “În Varişte”, “La Şargu”, “Crucea Musicoiului”, “Fântăna Popii” şi “Foişorul Junilor Braşovecheni”. Fiecare grup de juni organizează jocul său; la joc participând tineri necăsătoriţi, băieţi şi fete.

Nu se poate nega adevărul că Obiceiul Junilor este un ritual în condiţiile în care obiceiul produce plăcere sărbătorească şi estetică, prilej de elogiere a primăverii în cadrele creştine ale sărbătorilor de Paşti, dublate de forme de exprimare ale unui timp arhaic.

Mihai ANDRONIC