UN BRAND PIERDUT?

DRACULA SI CASTELUL BRAN – LEGENDA MAI PRESUS DE ADEVARUL ISTORIC.

O mare parte a faimei pentru imperiosul proiect turistic revine personajului legendar Vlad Tepes, supranumit Dracula, fiu al voievodului Vlad Dracu. Ironia realitatii este ca legenda creata se bazeaza pe calitati si actiuni straine celebrului domnitor, care a domnit in Tara Romaneasca si a fost permanent un junghi pentru Poarta Otomana.

Totul are ca punct de plecare pedepsele de o cruzime rara pe care le aplica adversarilor politici. Unii au amplificat intransigenta sa, fiindu-i asociate cele mai crude si inumane pedepse, precum jupuirea, arderea, prajirea, ingropatul de viu, taierea de organe sexuale, urechi etc. Cei care au defaimat personalitatea lui Vlad Tepes au fost sasii din Brasov, care au avut suficiente motive de propaganda, pentru curajul acestuia pe care l-a avut de a-i pedepsi aspru, pentru ajutorul care il ofereau pretendentilor la tron. In timp ce Vlad Tepes se rafuia cu turcii la Dunare, acestia au profitat in acea perioada de aparitia tiparului, tocmind carturari vestiti ai vremii, contra unor sume fabuloase. Povestea a fost alimentata si de soarta pe care a avut-o, de mic copil, fiind tinut ostatic la Islam. Se pare ca multe din tendintele sadice ale adultului Vlad Tepes isi au originea in chinurile fizice si psihice indurate in captivate, cum ar fi uciderea membrilor familiei sale, relatandu-i-se tipetele, durerea, disperarea, rugamintile de indurare, ingroparea lor de vii. Sunt sigur ca pentru multi dintre dumneavoastra cele relatate pana acum le aflati pentru prima oara si mai sunt: cei zece ani petrecuti in inchisoarea de la Buda, aliantele cu Venetia si Papa de la Roma, jocurile politice in care a fost implicat, cele doua povesti pasionale care au dus la sinuciderea primei sale sotii, asasinarea celorlalti membri ai familiei sale. Toate acestea au fost suficiente pentru carturarii vremii de a scoate o adevarata opera mistica la adresa lui Vlad Tepes.

Cu siguranta, Vlad Tepes nu a fost pentru acele vremuri un conducator bland, insa a fost un adevarat conducator de osti, un iscusit diplomat si un abil manuitor in arta armelor, datorita deprinderilor sale dobandite in timpul cat a fost ostatic la Poarta Otomana, fiind lasat acolo ca garant de catre tatal sau, in semn de supunere fata de sultan.

Cea mai frumoasa imagine despre Vlad Tepes ne provine dintr-o opera de mare notorietate, cea a lui Victor Hugo- Legendes des Siecles, in care ne relateaza ca, la inceputul anului 1462, Vlad Tepes a declansat o campanie fulgeratoare impotriva turcilor. De-a lungul Dunarii, in ciuda inferioritatii numerice si a logisticii, simtitor mai slabe, domnitorul roman a obtinut victorie dupa victorie, ceea ce l-a determinat pe sultanul Mohamed II sa trimita o armata pentru a- pedepsi trufia lui Vlad Tepes. Raportul de forte era de trei la unu in favoarea turcilor.

Lipsit de sprijinul oricarui aliat, Tepes a fost nevoit sa se retraga spre Targoviste. In retragere, a otravit fantanile si a dat foc propriilor asezari, pentru a lipsi armata otomana de rezerve de hrana si apa cand armata extenuata si infometata a ajuns sub zidurile Targovistei. A venit si lovitura de gratie a acestui razboi psihologic. Aici, turcii au fost asteptati de o imensa padure de cadavre, infipte in mii de tepe. Teroarea degajata de oribila priveliste a fost mai mult decat putea indura moralul slabit al ofiterilor lui Mahomed, fiind nevoiti sa se recunoasca infranti si sa bata in retragere.

Oricum, in ciuda cruzimii sale, imaginea lui Vlad Tepes, pastrata de traditia romaneasca, este cea a unui erou national, care a cutezat sa tina piept invadatorilor turci si puternicului regat ungar. Se spune ca, increzator in eficienta ordinii instaurate de el in Tara Romaneasca, Tepes ar fi pus o cupa de aur masiv pe marginea fantanii din piata cetatii din Targoviste si nimeni nu a indraznit sa o fure. Astfel de povesti sunt multe despre Vlad Tepes, se pot spune multe, insa inchei cu legenda care rezista cu incapatanare in fata adevarului istoric.

DRACULA SI LEGATURA SA CU BRANUL SI SIGHISOARA

Datorita atmosferei medievale autentice pe care o degaja Castelul Bran, acesta a fost asociat cu celebra si cunoscuta legenda a vampirului Dracula. Acesta ar fi fost, probabil, locul sau de vanatoare.

Castelul Bran a fost construit intre anii 1377 – 1382, in urma documentului emis de Ludovic I d’Anjon, la data de 19 noiembrie 1377, prin care ii instiinta pe brasoveni ca pot ridica o cetate „cu munca si cheltuiala lor”. Castelul a fost construit pe varful unei stanci, greu de escaladat, inalta de 60 m, accesul in castelul facandu-se pe un drum, special construit, fiind incadrat intr-un frumos peisaj, strajuit de cei doi versanti ai Bucegilor si Pietrei Craiului, motiv pentru care cetatea a reprezentat un bastion al Brasovului impotriva invaziilor si nod comercial cu restul Transilvaniei, aici functionand o perioada indelungata un punct vamal. Cetatea Bran a fost incredintata unui castelan, care avea atributii militare, administrative si juridice.

In perioada anilor 1419 – 1421, cetatea a trecut in posesia lui Sigismund. Secolul al XV-lea aduce cu el o alta conducere, exercitata de comitetul secuilor. In perioada 1622-1625, cetatea a fost extinsa si inzestrata cu doua noi turnuri de aparare.

Misterul transformarii domnitorului roman intr-un mit al lumii occidentale nu este totusi lamurit de cruzimea reala a personajului istoric. Insa povestea lui Bram Stocker a ajuns sa devina un mit, datorita unor circumstante in care a fost scrisa si receptata cartea, tinand cont ca in acea vreme, mai precis in secolele XVII-XVIII, a existat o adevarata epidemie de „vampirism”. Calatorii intorsi din est aduceau cu ei povesti despre mortii vii, starnind un interes in privinta vampirilor. Romanul lui Bram Stocker a venit ca o incununare, ca punct culminant al unei lungi serii de lucrari anterioare, bazate pe relatarile venite din est. Romanul a fost considerat la acea vreme ca inspirat din fapte reale.

SIGHISOARA SI VLAD TEPES

Vlad Tepes s-a nascut in 1428, probabil in luna noiembrie sau decembrie, in orasul – fortareata Sighisoara. Tatal sau, la vremea respectiva, era guvernator militar al Transilvaniei, in anul 1427 devenind membru al ordinului dragonului (Draconis), o societate semi-militara si religioasa, fondata in 1387 la Roma, cu scopul de a promova interesele catolicismului si cruciadele, fiind asimilata cu cea a cavalerilor Teutoni.

Tepes – „Dracula” a avut tangenta cu Sighisoara prin intermediul tatalui sau, pe care a trebuit sa il urmeze in anii 1431-1436, perioada ce a precedat primei sale domnii in Tara Romaneasca. Prin Sighisoara, celebrul Dracula a trecut in anul 1476, fiind ultimul an al vietii , cand se indrepta spre cea de-a treia si ultima sa domnie.

Casa Vlad Dracu este situata in zona centrala a cetatii, ce apartinea autoritatilor medievale, fosta casa a corpului de paza si posibil de oaspeti. Acum, astazi, in incinta casei, functioneaza un restaurant la cererea grupurilor de turisti. Artistii locali interpreteaza in Piata Mare scena condamnarii unei vrajitoare. In fiecare an, in timpul verii, in cetatea – oras, are loc un mare festival al artei medievale.

Cetatea Sighisoara este un ansamblu arhitectonic construit in mai multe etape. In secolele XIV-XV, cetatea a fost refacuta cu 2 randuri de ziduri, fiind strajuite de 14 turnuri. Doar 9 dintre acestea au ramas si sunt incluse intr-un program de conservare. Arhitectural, cetatea are elemente gotice, renascentiste, baroce. Turnurile, de fapt, reprezentau cate o breasla, formata din meseriasi. Printre cele mai importante, amintim: Tabacarii, Cositorii, Aurarii, Franghierii, Macelarii, Cojocarii, Fierarii si Turnul cu Ceas, care este simbolul orasului, in interior fiind gazduit Muzeul de Istorie.

Cetatea – oras Sighisoara este inclusa in Programul pentru Protectia Monumentelor Naturale ale Mapamondului, fiind considerata cea mai frumoasa cetate – oras din Europa si printre putinele care au rezistat si sunt locuite in prezent. De asemenea, in apropierea cetatii, la mai putin de 20 km de oras, se afla bisericile fortificate ale satelor saxone.

Iata suficiente motive pentru care Comisia de Cultura a Parlamentului Europei si Organismele UNESCO sau opus la vremea respectiva constructiei Dracula Park, recomandandu-le autoritatilor romane din domeniul turismului si al executivului sa gaseasca un alt spatiu pentru amenajarea parcului, atragandu-le atentia ca reprezinta si un pericol natural.

Mihai Danaila