Cocoșul de Hurez-Academia Olarilor

Oraşul Horezu, cunoscut ca centru etnografic, folcloric și ca vechi centru de ceramică populară este situat în extremitatea nord-vestică a judeţului Vâlcea, într-o zonă depresionară delimitată spre sud de Măgura Slătiorului, iar la nord de creasta Munţilor Căpăţânii, la o altitudine medie de circa 550 m. Faţă de reşedinţa de judeţ, municipiul Râmnicu Vâlcea, staţiunea turistică Horezu se află la 44 km (pe DN 67), spre vest.
Apărut spre sfârşitul sec. al XVIII-lea, centrul de ceramică Horezu considerat cel mai important centru de ceramică din România, a fost specializat inițial în confecționarea străchinilor și a taierelor, apoi și-a diversificat producția prin introducerea mai târzie a cănițelor, ulcioarelor, a ghivecelor pentru flori și a borcanelor de untură. Piese elegante reflectând pe alocuri influențe orientale, vasele de Horezu, nu de puține ori, au fost destinate uzului familiilor boierești. Axat pe producția de ceramică smălțuită, centrul a cunoscut o binemeritată celebritate datorită în special, farfuriilor ornamentate cu un decor obținut prin jirăvire cu instrumente ca gaița sau cornul. În această tehnică, vasele erau „înflorite” cu motive „penate” sau „în lacrimă” de o mare finețe, asemănătoare unei pânze de păianjen.

Un simbol dominant în pictura vaselor de Horezu este cocoșul alături de care, însă, întâlnim și alte figuri precum stele, șerpi, copaci, oameni, flori, pești, spirala dublă, linia dreaptă, linia ondulată, frunza, brâul, soarele, spicul, pomul vieții și coada de păun. Există și două culori specifice zonei: roșul și galbenul de Horezu. Aici, la Horezu, olăritul continuă să reprezinte emblema locului marcată anual prin târgul international „Cocoşul de Horez” din luna Iunie. Povestea Târgului de ceramica “COCOŞUL DE HUREZ” începe în vara anului 1971 pe malul bătrânului Alutus, atunci când organizatorii Festivalului de folclor “Cântecele Oltului” au avut inspiraţia să adauge la această sărbătoare a cântecului, jocului şi mportului popular, sărbătoarea lutului, care prinde viaţă în mâinile fermecate ale meşterilor olari.

Începând cu 1974 (a IV-a ediţie), Târgul este aşezat în vatra lui firească, la Horezu, – Parcul de la stejarii seculari – locul unde se desfăşoară an de an, oferind fiecărui participant spaţii pentru a-şi expune lucrările. Prin invitarea la târg a olarilor din celelalte centre românesti, maghiare şi săseşti, se realizează o foarte bună viziune de ansamblu a olăritului contemporan.
Târgul ceramicii populare româneşti “COCOŞUL DE HUREZ“ , a devenit în timp o adevărată “ACADEMIE A OLARILOR” și este unul din cele mai mari evenimente culturale naţionale, ajuns la a 44-a ediţie,”, care reunește meşteri în arta olăritului din toate colțurile țării chiar și din afara granițelor, festival al culorilor și compoziţiilor plastice transpuse în lutul reînviat de mâinile fermecate ale meşterilor olari. Sosiţi din toate centrele de olărit din ţară, meșterii alcătuiesc, prin alăturarea la Târg a lucrărilor din lut, un tablou complet al olaritului contemporan. „Cocoșul de Hurez” reuneşte anual cei mai talentați meșteri în arta olăritului, eveniment care atrage an de an mii de cunoscători şi admiratori ai meşteșugului olăritului. Este unul din cele mai importante centre ale ceramicii românesti, meşteşugul fiind practicat ca principală sursă de venit a descendenţilor vestitelor familii de ceramişti Vicşoreanu, Iorga, Frigura, Mischiu, Popa în condiţiile unei societăţi moderne, în permanentă schimbare.
Este un argument care justifică atât perenitatea Târgului, cât şi largul ecou naţional şi internaţional al acestei extraordinare manifestări.

Galeria de artă populară contemporană, ce funcţionează în sălile Casei de Cultură “Constantin Brâncoveanu” din Horezu, acumulează an de an “recolta valorică”, constituindu-se, asemenea Târgului, într-o corabie salvatoare a unui meşteşug multimilenar.
Ca o recunoaştere a contribuţiei avute la păstrarea şi dezvoltarea tradiţiei în olărit, Oraşul Horezu deţine preşedenţia Asociaţiei Româneşti a Localităţilor Centre de Ceramică, de unde şi denumirea de ,,Capitală a Ceramicii Româneşti”, membră fondatoare alături de Franţa, Italia şi Spania a Aociaţiei Europene a Localităţilor Centre de Ceramică.
UNESCO a decis, în cadrul celei de-a şaptea sesiuni a Comitetului Interguvernamental de Protejare a Patrimoniului Cultural Imaterial, care s-a desfăşurat la Paris, în perioada 3 – 7 decembrie 2012, înscrierea ceramicii româneşti de Horezu în lista Patrimoniului cultural imaterial.
Toate acestea fac din Horezu un important punct de atracție pentru turiștii din țară, din întraga lume. Principalele atracţii ale zonei sunt ceramica de Horezu şi Mănăstirea Hurez, sit aflat în patrimoniu Mondial UNESCO începînd cu anul 1993