Cetatea Făgăraşului-Legendă vie a Transilvaniei

Cetatea Fagarasului – Legendă  vie

 

Evoluția Cetății Făgărașului

Cetatea Făgărașului are o istorie ce începe în secolele XII-XIII, când pe locul actualei cetăți de piatră,a fost construită cetatea din lemn și pământ. Cetatea de lemn de la Făgăraș a fost incendiată în anul 1241, în timpul invaziei tătare.

La începutul secolului al XIV-lea a început construcția cetății de piatră din Făgăraș, de către voieovodul transilvănean Ladislau Kan. Începând cu anul 1413, Făgărașul este recunoscut ca târg, iar din anul 1528 începe transformarea cetății în castel de către Ștefan Mailat și urmașii acestuia. Ultimele faze ale construcției cetății au loc în secolul al XVII-lea. Stăpânirea Imperiului Habsburgic asupra Transilvaniei în secolul al XVII-lea, aduce declinul Cetății Făgărașului, acesta fiind transformată în garnizona militară.

După cel de al II – lea Război Mondial, Cetatea Făgărașului a fost transformată în inchisoare politică comunistă.

Cetatea Făgărașului este restaurată parțial începând cu anul 1962, între zidurile ei luând ființă Muzeul Cetății Făgărașului și Bibiloteca Municipală a orașului, instituții ce funcționează și astăzi în aceleași spații.

 

Cetatea Făgărașului și conducători săi

De-a lungul existenței sale, Cetatea Făgărașului a trecut prin mai multe stăpâniri, aparținând pe rând domnitorilor români (Vladislav Vlaiciu, Mircea cel Bătrân, Vlad Dracul, Vlad Țepeș), apoi principilor ardeleni și, în cel din urmă habsburgilor.

Ladisalu Kan (Apor), voievod al Transilvaniei, este cel care a început construcția de piatră, prin realizarea primului turn al cetății (Turnul Roșu). O contribuție semnificativă la dezvoltarea cetății începând cu anul 1528 a avut-o Ștefan Mailat nobil român din Comăna și Țînțari (sate din Țara Făgărașului). Cu siguranță, cel mai important domnitor care a stăpânit cetatea a fost Mihai Viteazul. El s-a retras aici după înfrângerea de la Mirăslău și tot aici și-a adăpostit familia până în 1601. Principele Transilvaniei, Gabriel Bethelen, este cel care va construi încă 3 bastioane și va termina unele construcți începute de bathorești, iar familia Rakoczy este ultima familie de principi ai Transilvaniei care va aduce modificări substanțiale cetății Făgărașului.

 

Însemnătatea lui Mihai Viteazul pentru Cetatea Făgărașului

După unirea Ardealului, Mihai Viteazu ia în posesie Cetatea Făgărașului invocând un ius antiquum Vaivaodarum Valchiae Transalpinae, adică vechiul drept al domnilor Țărilor Românești asupra Țării Făgărașului. Ca stăpân absolut al Făgărașului și al zonei aparținătoare, Mihai Viteazul dăruiește castelul soției sale Doamna Stanca. Făgărașul a constitutit centrul strategic al stăpânirii sale în Transilvania. Rolul acordat de Mihai Viteazul Țării Făgărașului în politica sa este hotărâtor, iar sprijinul acordat de făgărășeni este pe măsura încrederii voievodului. Tot la Făgăraș va reface biserici și va da hrisoave scrise în limba română.

 

Cetatea Făgărașului

De-a lungul existenței sale Cetatea Făgărașului a avut un rol important în apărarea Transilvaniei, fiind cea mai bine apărată fortificație din sudul Transilvaniei.

Cetatea Făgărașului este înconjurată de un șanț cu apă, care încă din 1637 era pietruit și lipsit de vegetație. Accesul în cetate se făcea pe două poduri cu structură, podea și balustradă de lemn: unul principal (carosabil), situat pe latura de est (actualul drum de acces) și celălalt situat pe latura de nord (pietonal). Din  bolta intrării se pătrundea în casa temnicerului, iar de aici la cele 3 temnițe. Urmau, pe latura de nord, nivelul 1, casele personalului domenial: casa sameșului, casa provizorului, casa valeților. Pe latura de vest erau pivnița căpitanilor, casa cu oțet, aici aflându-se la 1676 o piuă de aramă cu pisălog.

Una dintre cele mai frumoase încăperi ale castelului este Sala Dietei, situată pe latura de vest și transformată după 1969 în capelă. Numită în 1581 ”Sala Țării” sau „Sala Mare”, aici s-au ținut adunările Dietei Transilvaniei. Atunci când numărul membrilor Dietei a crescut, adunările s-au ținut în Sala Tronului, de la etajul al doilea, pe latura de sud. Din loggia de la etajul 1 se ajungea pe scările de piatră la loggia de la etajul al II-lea, loggie care avea tavanul casetat și pictat. Pe o ușă de nuc vopistă în valuri, menționată la 1637, se intra în Palatul Mare sau Marea Sală a Tronului, de dimensiuni impresionante, unde s-au ținut începând din a două jumătate a secolului al XVII-lea adunările Dietei. Deasupra dormitorului principelui din Turnul Roșu, se aflau cele două case de vară și turnulețul orologiului, orologiu care a fost desființat în 1767.

Pe latura de est a Cetății Făgărașului se găseau ”palatele noi”, care serveau ca loc de depozitare. Curtea interioară numită ”piața cetății” era pavată cu pietre de râu, iar în mijloc se aflau fântâna și spănzurătoarea. Inventarele menționează și grădinile cu sălbăticiuni (unde trăiau 26 de cerbi, un zimbru și 39 de ciute), grădinile de legume și cele de flori.

 

Bastionale Cetății Făgărașului

Cele patru bastioane ale Cetății Făgărașului – trei  cu urechi de zidărie masivă și cel nord-estic fără urechi-dețineau câte șase-șapte peise de armament greu și două în cazemate. Accesul pe platformele bastioanelor se făcea prin rampe.

Bastionul de sud-est, numit la 1632-Bastionul Bathory, iar 1676-Bastionul Toboșarului avea 5 tunuri și 4 bombarde, iar în cazemate două mortiere, tavanul acestora fiind prevăzut cu răsuflători pentru evacuarea fumului provenit de la tunuri. Bastionul de la sud-vest menționat în inventarul din 1676 ca și Bastionul Szabo Ianos avea podină de stejar, gheretă de lemn, două cazemate cu o structură identică a bastionului Toboșarului. Bastionul de nord-vest apare la 1637 și cu denumirea de Bastionul de paie, iar la 1676 cu cea de bastionul cu jgheaburi. Bastionul de nord-este numit în 1637, Bastionul Bethlen, iar la 1667 și 1673 Bastionul cuptorului, avea o gheretă de pază și două șoproane, iar în cazemate se găsesc trei cuptoare.

 

Breslele Cetății Făgărașului

Amploarea lucrărilor de construcție de la cetatea Făgăraș a creat premisele înființării unor bresele: breasla pietrarilor, cu privilegii aprobate de Gabriel Bethelen la 1621, multe din pietrele sculptate ale castelului fiind opera acestei bresele, vorbindu-se chiar de o școală locală, făgărășeană, a pietrarilor; breasla aurarilor și argintarilor, înființată probabil la sfârșitul secolului al VXI-lea, de la care se cunosc câteva nume de meșteri care au făcut parte din această breaslă; breasla tâmplarilor și cea a dulgehrilor, înființate la începutul secolului al XVII-lea; breasla olarilor, care primește statu de înființare la 1614.

O improtanță deosebită au avut-o breslele tăbăcarilor și ale pălărierilor. Acestea au dat chiar numele unor străzi ale Făgărașului.

 

Armamentul Cetății Făgărașului

Datorită inventarelor de aramament, din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, se cunoaște dotarea cu armament a cetății. Armamentul greu, era format din  turnuri, mortiere și treascuri; un total de 49 de piese în 1667, 45 de puști, 143 de mușchete, peste 18 000 de gloanțe de puști, peste 68 500 de gloanțe de mușchete și o cantitate mare de pulbere. Armele albe erau în număr relativ mic, deoarce epoca lor apusese.

Este posibil ca o parte din armamentul greu să fi fost produs la Făgăraș, pentru că la 1567 sunt menționate o serie de tipare folosite pentru turnarea puștilor și gloanțelor. În inventarul din 1632 sunt amintite tunuri cu blazoanele unor presonalități politice pentru care cetatea a fost un factor esențial în planurilor lor politice-Ștefan Mailat, Balthazar Bathory, sau ”Șoimul” cu blazonul lui Mihai Viteazul.

 

Făgărașul Vechi

Făgărașul este atestat documentar pentru prima dată la 1921 sub denumirea de ”possesio Fogoros”, în 1369 ”terra Fogaras”, în 1397  ”villa Fogaras”, într-un document emis de regele maghiar Sigismund de Luxemburg iar ca oraș în 1431.

Făgărașul a fost mult timp centru-politico-administrativ al ținutului, ca reședință de district între 1918 și 1950, polarizând întreaga viață economică, social-politică și culturală a zonei.

Într-un document din 1413 care reglementa împăcarea dintre sașii din Merghindeal, care omorâseră șase românce, și rudele victimelor din trei sate făgărășene, apare pentru prima dată sigiliul Țării Făgărașului: reprezentând un scut pe care sunt reprezentați doi pești suprapuși pe orizontal.

În 1596, Maria Christierna, soția principelui Sigismund Bathory, confirmă privilegiile târgului Făgăraș și menționează că târgul este înconjurat de un gard (palisadă) de apărare care va fi întreținut de nobilii din oraș.

În 1864m Făgărașul devine municipiu de sine stătător și iese de sub jurisdicția cetății.

În 1979 prin Decretul Consilului de Statm Făgărașul devine municipiul de rangul trei.

Ultimele măsurătorii efectuate pentru a determina centrul geografic al României, certifică faptul că Făgărașul se află exact în centrul țării.

 

Cetatea Trăiește – Festivalul Medieval

Cetatea Făgărașului este cea mai bine conservată cetate medievală din România. Pentru a celebra sutele de ani de istorie și tradiții autentice, oamenii locului își dedică în fiecare an o întreagă lună plină de evenimente, care adună zeci de mii de oameni. Astfel, în august, aici are loc o adevărată întoarcere în trecut, prin intermediul numeroaselor manifestări cu caracter medieval, care se desfășoară chiar între zidurile împunătorului monument din orăselul care, pentru câteva zile, te duce cu gândul la atmosfera de capitală a Transilvaniei, statut pe care îl avea la sfârșitul secolului al XVII-lea.

 

 29.06.2012, ora 22:00