Prezentare
Stațiunea Borsec este situată în Carpați Orientali, în depresiunea intracarpatică cu același nume, între Munții Giurgeului și Bistriței, fiind înconjurată de munții Călimani (Vf. Pietrosul 2100 m), Bistriței (1859 m), Ceahlău (Ocolașul Mare 1907 m) și Giurgeului. Stațiunea este adăpostită de păduri dese de conifere și foioase.
Stațiunea se află la o altitudine medie de 900 m, în nord-vestul județului Harghita, la o distanță de 25 km de Toplița, 120 km de Piatra Neamț, 130 km de Tg-Mures, 228 km de Brasov.
Acces cu trenul: până la Toplița, iar apoi cu auto 25 km spre Borsec.
Climatul este unul răcoros
Nucleul muntos, pădurile de brazi și foioase care o apără de vânturile reci și puternice, purifică aerul și reduc variațiile bruște de temperatură.
Lunile de vară sunt calde, dar nu toride, ploile de scurtă durată reînprospăteaza aerul. Toamna este deosebit de frumoasă, iar pastelul pădurilor oferă o ambianță fermecătoare.
Borsecul, acest colț de rai din Carpații Orientali își datorează faima apelor minerale curative. Factorii naturali de cură (microclimatul, cura de aer, cura de teren, cura balneară si apele tămăduitoare), precum și procedurile fizioterapeutice vindecă sau ameliorează bolile de nutriție și metabolism, bolile aparatului circulator și al sistemului nervos.
File de aur
În stațiunea Borsec Băi, cele dintăi construcții destinate tratamentului datează din 1747, ea primea necontenit vizitatori. Dar așa cum s-a întămplat și în alte stațiunii izvoarele minerale și proprietățile lor tămăduitoare erau cunoscute de localnici cu mult înainte de apariția amenajărilor.
Potrivit tradiției, vechimea stațiunii ar coborî în veacul XVI și chiar mai mult în timp, existând dovezi că izvoarele de aici erau cunoscute încă de pe vremea dacilor și romanilor, într-o lucrare apărută în anul 1872, intitulată ”Izvoarele stațiunii Borsec” se precizează că în timpul unor amenajări rutiere la două picioare sub pământ ar fi fost găsite monede și sacrofage romane.
Încă din momentul intrării în circuitul public izvoarele de la Borsec s-au bucurat de cea mai largă prețuire.
Faima apelor minerale de la Borsec datează din secolul XVI.
Există o atestare documentară că apa minerală de la Borsec a fost transportată cu căruțele în 1594, în butoaie de stejar, la curtea domnească de la Alba Iulia unde s-a tratat Sigismund Bathory.
Datorită efectelor curative și experienței empirice, apele minerale de la Borsec, au fost îmbuteliate în ulcioare astupate din lut ars, puse în desagi pe spinarea căilor de munte și transportate în Transilvania, Moldova, Țara Românească și Ungaria încă din secolul XVIII. La sfârșitul secolului XVIII faima tamăduitoare a apelor minerale face ca Borsecul să aibă un renume. Se construiesc la început niște barăci, apoi cabane și niște stabilimente balneare primitive, care fac posibil ca numeroși bolnavi să-și trateze bolile de care suferă. Există însemnări din 1767 care spun că: „”Borsecul este locul unde se adună bolnavii disperați din țară și din străinătate””.
Printre vizitatorii celebri ai stațiunii se număra și Vasile Alecsandri, care în 1845 scrie „La Borsec toți sunt frați, de nu în Hristos, dar în borviz (apă minerală).”
Despre calitățile terapeutice ale apei există mărturii că au fost utilizate încă din secolul al XVI-lea. Regina apelor minerale, cum era supranumită stațiunea (apele minerale de aici au fost cunoscute și recomandate pentru acțiunea lor tămăduitoare de către medicul italian Burceela, încă din anul 1594), dispune de un bioclimat montan stimulator, case de odihnă intime și confortabile.
Prin poziția sa, Borsecul a fost din îndepărtate vremuri, loc vremelnic de popas și vindecare. Încă de la începutul celei de a doua jumătăți a secolului al XVIII-lea, apele de la Borsec aveau o reputație foarte bună atât în principate cât și peste hotare, îndeosebi la Curtea imperiala de la Viena.
Îmbutelierea apelor a început cu mai bine de 200 de ani, în urmă, se pare că conform datelor existente în arhiva Romaqua, îmbutelierea se făcea cu precădere în zile însorite, acest aspect contribuind la accentuarea gradului de carbogazare.
Pe lângă ambianța de o rară frumusețe în care este situat Borsecul, calitatea apelor sale minerale îi asigură o situație privilegiată între stațiunile balneo-climaterice din lume.
Afacerea Borsec- Apa care a ”precipitat” Viena
De la sfârșitul secolului al XVIII-lea au început să fie solicitate apele minerale de la Borsec la curtea imperială de la Viena. Cerințele fiind în necontenită creștere, mai mulți farmaciști vienezi au început să ofere pacienților apă îmbuteliată pe care o prezentau ca fiind adusă de la Borsec. Succesul comercial fost extraordinar, fiind însă urmat de un scandal pe măsură.
Ce se întâmplase, în goana după câștiguri farmaciștii repectivi găsiseră mijlocul de a fabrica o apă care să aibă o compoziție asemănătoare cu a Borescului, dar care nu-și păstra calitățile. După o vreme apa ”precipita” substanțele minerale se depuneau pe fundul vasului sub formă de particule, iar lichidul își modifica culoarea. A fost, nevoie de intervenția la timp a autorităților imperiale, care la data de 13 martie 1783 au emis o ordonanță prin care interziceau farmaciștilor să mai vând apă minerală contrafăcută.
S-a mai hotărât stimularea comercializarea ei de către localnici. Cine reușea să îmubtelieze și să trimită la Viena 1 000 de ulcioare cu apă de boresc (autentică) era scutit de taxe de import și primea o primă de 3 forinți de aur. Se pare că aceasta a fost chiar o afacere pentru negustori din zonă, motiv pentru care și-au permis să ridice pavilioane și băi.
Cu timpul s-a constatat că apa se păstra mult mai bine în sticlă. Urmare a fost că una din societățile care arendase exploatarea izvoarelor minerale de la Boresc, firma Gunther Zimmenthausem a construit în 1804, lângă stațiune o fabrică de sticlă, lărgind astfel conisderabil posibilitatea de exploatare. În câteva decenii, apele de la Borsec puteau fi întălnite în Grecia, Turcia, Rusia, Italia, ajungând chiar și în SUA.
Faima cu totul deosebită a apelor meinrale de la Boresc este ilustrată și de marele număr de distincții dobândite pe plan internațional. Medalia de aur la Expoziția universală de la Viena 1873, medalia de aur acordată în același an de împăratul Franz Yosif, medalia de argint și Diploma de onoare la Expoziția de la Berlin 1876, diploma de onoare la Expoiția de la Paris în 1878.
Firește cea mai mare faimă au cunoscut-o apele de la Borsec în spațiul românesc, mai cu seamă după ce în anul 1821, doctor Vasile Pop a publicat la Buda cea dintăi lucrare românească. Concomitent însă cu descoperirea de noi izvoare și captarea lor în preajma așezării au început să apară, din ce în ce mai multe amenajări balneare, oferind posibilități de tratament chiar în cadrul stațiunii. De-a lungul întregului sec. XIX și cu deosebire spre finele lui au fost construite numeroase vile și case de odihnă, mai întăi în Borsecul de Sus, apoi, pe măsură ce solicitările deveneau tot mai numeroase, și în vatra propriu-zisă a satului, în Borsecul de Jos. Rând, pe rând au apărut băile destinate tratamentului extern-Baia Noroiosul Vechi, Baia Noroisul Nou, Baia Lazăr, Baia Clocotitotul, construirea lor fiind și o consecință a marelui debit al izvoarelor. Numai izvorul care alimenta Baia Clocotitorul avea o capacitate de 360 tone de apă minerală/zilnic, cu mult peste posibilitățile de îmbuteliere. Aici au apărut de altfel, încă din prima jumătate a sec XIX, două bazine dotate cu 15 canine. În 1868 s-au construit baile calde cu 10 compartimente și cu vanele confecționate din tablă zincată, apa fiind adusă de la Izvorul Clocotitorul printr-o conductă subterană și încălzită în instalații de asemenea subterane. Au început de asemena să fie folosite în tratament: nămolul și emanațiile de bioxid de carbon, exploatate tot mai eficient prin amenajarea mofetelor. Astfel în prima jumătate a sec. XX și cu deosebire în anii ultimelor decenii.
Baza de tratament a crescut neconetenit, se cunosc 23 de izvoare minerale carbogazoase, bicarbonate calcice, mangnezine, folosite atât în cura înternă (afecțiuni ale tubului digestiv, entercolite, gastrite cronice, boli de rinichi) cât și în tramente externe (băi calde în căzi și bazine acoperite, mofete hidrotermoterapie de mare eficiență în afecțiuni cardio vasculare, hipertensiune arterială, anteroscleroză, nevroză astenică.
Borsecul de Azi
În prezent, în Borsec există peste 15 pensiuni și vile care asigură câteva sute de locuri de cazare. În ultimii ani, în Borsec au început să se concretizeze câteva proiecte. Mare parte dintr dumneavoatră cunoasteți deja ca în decembrie 2010, s-a inaugurat un complex de 3 pârtii de schi. După ani de letargie, în sfarsit, au revenit mii de oameni la Borsec, e drept la schi, nu la tratament asa cum se venea odinioară. După estimările autorităților locale, numărul turistilor care au vizitat Borsecul în sezonul de schi 2010-2011 au fost în jur de 17 000. Un alt program care va contribui la renașterea Borsecului, este ”Drumul Apelor Minerale”, în cadrul acestuia s-a reamenajat centrul istoric al stațiunii, s-a reabiltat in intregime parcul regal al stațiunii, aleeile parcului si cele care duc spre izvoare. A fost amenajată mofeta și izvoarele apelor minerale. Din vara acestui an s-a demarat un proiect de anvergura care constă în construirea unei baze de tratament balnear, unde se vor efectua mai multe procedee balneare. Valoarea proiectului se ridică la aproximativ 5 milioane euro.
Există perspective ca în curând, mai precis din ianuarie 2013, prin inaugurarea bazei balneare, Borsecul să redevină stațiunea balneară de odinioară. Dar până atunci e vorba de mult muncă, susținere financiară din partea statutului dar și infuzie de capital consistent din mediul privat, care să contribuie susținut la modernizarea și repararea vilelor existente aflate în stare avansată de degradare și paragină, creeare de locuri de agrement și divertisment, dezvoltarea serviciilor conexe.
Bosecul are un drum lung, dar plin de speranțe, că va redeveni – Regina Apelor Minerale.
M. D.
22.10.2011, ora 0:30