Biserica ortodoxă “Adormirea Maicii Domnului” din Oravița

Ridicarea bisericii se leagă de istoria orașului Oravița în perioada când Banatul era sub stăpânirea imperiului austro-ungar, construirea acesteia începând în anul 1781 pe terenul donat de Hagi Nicolae Dimitrie și finalizându-se în anul 1784.

În perioada 1737-1739, în urma războiului cu turcii, prin pacea de la Belgrad, din 1739, Austria pierde Banatul Sârbesc și Banatul Craiovei. De groaza turcilor mulți dintre coloniștii aduși au fugit și intreprinderile industriale au stagnat ori s-au dizolvat. Din nou vor fi aduși coloniști, de data aceasta din Oltenia și Muntenia. Dezvoltându-se industria siderurgică și minieră în Oravița, a crescut și nivelul de trai al locuitorilor impunându-se un comerț mai intens, comerț de care se vor ocupa românii macedoneni emigrați în Oravița între anii 1760-1770. Unul dintre acești comercianți macedoneni este colonistul Hagi Nicolae Dimitrie, din orașul macedonean Castoria. El propune ridicarea unei biserici ortodoxe (în Oravița era o biserică romano-catolică ridicată de primii coloniști tirolezi la 1718) donând în același timp un teren și cea mai mare sumă de bani pentru construire.

Altarul, de formă semicircular, este prevăzut cu două nișe: proscomidierul în stânga și diaconiconul în dreapta. În centrul Sfântului Altar, se află Sfânta Masă, în care se găsesc Sfintele Moaște (nu se știe ale cui sunt). În interiorul bisericii există un candelabru de alamă și cupru care cântărește 800 de kg. De asemenea pe părțile laterale sunt scaune, iar în mijloc sunt aranjate pe două rânduri. În anul 2000, scaunele vechi au fost înlocuite cu altele noi din lemn de stejar, executate de meșteri lemnari din Maramureș. În pronaos se află o lespede dreptunghiulară, imitând marmura roșie, de dimensiunile unui mormânt, sub care probabil este înmormântat Hagi Nicolae Dimitrie.

Pentru pictura bisericii a fost adus renumitul pictor Arsenie Petrovici de la Biserica Albă (Serbia). Pictura a fost finalizată între anii 1828-1829, după restaurările anterioare. Pictorul Arsenie Petrovici a fost ajutat în munca sa de un pictor talentat, foarte tânăr din Oravița, în vârstă de doar 15 ani, pe nume Dimitrie Turcu.

Catapeteasma care desparte altarul de naos este sculptată din lemn de tei, în stil rococo într-un format baroc authentic, de către un autor necunoscut.

În exterior, biserica este prevăzută cu ornamente florale, deasupra ușilor și ferestrelor, capiteluri la fiecare stâlp de susținere și scene cu caracter religios pictate pe tablă sau executate în mozaic.

Pe peretele din dreapta, sunt pictate două tablouri ce reprezintă Mormântul gol al Maicii Domnului și pe Împărații Constantin și Elena; pe peretele din spate este pictată Sfânta Treime.

Peretele din stânga sunt aceleași tablouri ca cele de pe peretele din dreapta, cu deosebirea că sunt realizate în mozaic cu sticlă de Murano. Pe acest perete se află și un medalion executat tot în mozaic cu sticlă de Murano reprezentând pe Maica Domnului. Pe același perete din stânga stă rezemată, lângă ușa de intrare a bărbaților în biserică, în partea stângă a acesteia, crucea ctitorului Hagi Nicolae Dimitrie a cărei inscripție grecească și cu litere grecești a fost descifrată și tradusă de Nicolae Iorga, la data de 28 august 1939, când a fost la Oravița. Biserica are un ceas de turlă de biserici, executat la Ulm (în Germania), care bate sferturile de oră, jumătățile de oră și orele.

În decursul anilor, exteriorul bisericii a fost renovat de mai multe ori. Ultima dată biserica a fost renovată în anul 1996 și zugrăvită în anul 2009.

Capela străjuiește cimitirul care se întinde pe dealul la poalele căruia este așezată biserica. Această capelă în secolul al XIX-lea a fost cripta familiei Miletici, după cum indică inscripția de la intrare: …ridicată de Gabriel Miletici spre aducere aminte de repausațiloru sei părinți și pentru următorii din familia sa, în anul 1865.

Drept recunoaștere a importanței ctitorului Hagi Nicolae Dimitrie, factorul de bază al existenței bisericii, locuitorii Oraviței Montane în frunte cu preotul Ion Găvădină, i-au ridicat bustul în grădina acestui locaș de cult, spre aducere aminte.

Biserica se află în centrul Oraviței Montane, pe strada Simeon Mangiuca, nr. 9. Este așezată pe un deal cu o vegetație bogată. Din curtea bisericii, dar mai ales din cimitirul ce se află mai sus de nivelul ei, se poate vedea panorama orașului din vale.

Foto: Victoria Popa / John Gavrilescu