ALBA – IULIA – Incursiune în timp

ALBA – IULIA – Incursiune în timp

Cealaltă Capitală !

Alba-Iulia a patruns in constinta poporului nostru ca un simbol al luptei pentru realizarea unitatii tuturor romanilor. Istoria multimilenara a orasului de pe malul Muresului se confunda, de foarte multe ori cu cele mai importante momente din istoria noastra nationala. Stramosii nostrii, care au vietuit neantrerupt de peste doua milenii pe aceste meleaguri, ne-au lasat mostenire vestigii si monumente de arhitectura de o mare valoare artistica si documentara.

Asezat pe importante cai de comunicatie, teritoriul orasului Alba-Iulia a fost, din preistorie, vatra de locuire si civilizatie umana. Cele mai vechi urme de locuire, din perioada neolitica, sunt surprinse in orasul din Lumea Noua situata in zona de nord a orasului si in satul Dumbrava, in punctul numit Varar. Ambele asezari, aflate pe terase inalte, in apropierea unor izvoare naturale, fac parte din culturile neolitice Turdas, Lumea Noua, Petresti. Prin intense cercetari arheologice, executate ani de-a randul la Lumea Noua, au fost scoase la lumina vestigiile unei mari asezari cu mai multe orizonturi de cultura. Locuitorii asezarii practicau metalurgia fierului si bronzului, dupa cum dovedeste prezenta unor ateliere in care s-au descoperit tipare pentru turnat obiecte de podoaba. Ocupatiile principale constau insa in cresterea vitelor, tesutul si olaritul. S-au descoperit cantitati insemnate de ceramica lustruita si canelata, vase de tip bitronconic, vase mari de provizii de tip sac, oale cu buza lobata, cesti cu toarta supraainaltata, strachini.

Asezarea a fost fortificata cu valuri de pamant si santuri exterioare. Prezenta acestei asezari fortificate de dimensiuni foarte mari, cu o suprafata de peste 30 ha, in zona mijlocie a Muresului atesta cu certitudine existenta in acest loc a unei uniuni de triburi din faza timpurie de afirmare a civilizatiei traco-daco-getice. Parasirea asezarii fortificate de la Teleac, la inceputul secolului al VI-lea i.e.n., este pusa de arheologi pe seama patrunderii in Transilvania a unor triburi razboinice de sciti care au incendiat-o, obligand populatia sa se disperseze spre muntii mai greu accesibili triburilor nomade de sciti care preferau campia joasa. O descoperire arheologica recenta in municipiul Alba-Iulia-morminte cu inventar specific-confirma prezenta scitilor pe aceste meleaguri.

Timpul isi spune cuvantul si lasa drum deschis istoriei…La sfarsitul secolului al XVI-lea , orasul Alba -Iulia a cunoscut gloria de a fi prima capitala a celor trei tari romane, unite sub sceptrul marelui voievod Mihai Viteazul. Dupa stralucitele victorii asupra turcilor, la Calugareni si Giurgiu (1595), Mihai Viteazu s-a impus in ochii lumii ca unul din cei mai mari conducatori de osti din Europa acelei vremi. Echilibrul politic stabilit de el prin alianta cu Transilvania si Moldova a fost rupt de politica schimbatoare a principelui Sigismund Batory, care a adus pe tronul Transilvaniei pe varul sau Andrei , favorabil turcilor si polonezilor. Acesta a indraznit sa-l someze pe Mihai Viteazul sa paraseasca tronul Tarii Romanesti. In aceste conditii, marele voievod si-a pus in aplicare planul sau de a crea un stat romanesc centralizat prin unirea sub sceptrul sau a Transilvaniei si Moldovei. In nenumarate randuri a staruit pe cale diplomatica sa-i fie recunoscuta stapanirea tarilor romane unite, gand consemnat de mana lui pe instructiunile date solilor trimisi la imaparatul Rudolf alII-lea :”si hotarul Ardealului, pohta ce-am pohtit, Moldova si Tara Romaneasca” avea in vedere viitorul tarii , fiind hotarat sa-si consolideze domnia, nu numai pentru el, ci s-o perpetueze pe linie ereditara prin urmasii sai: „Ardealul sa-l tina si de asemenea Tara Romaneasca,fir pre fir si pre feciori si pre fete ca si Tara Romaneasca. „Cunoscand aceste ganduri si eforturi,personalitatea lui Mihai Viteazu apare in si mai mari dimensiuni istorice in lupta pentru realizarea unitatii politice a romanilor.

In perioada de dupa unire, pana in anul 1945, in Alba-Iulia au avut loc importante evenimente politice si sociale. La 5 Decembrie 1918 administratia orasului a fost preluata definitiv de catre romani. Sarbatorirea in fiecare an a zilei de 1 Decembrie 1918 a devenit un prilej de afirmare a celor mai puternice sentimente patriotice. In 7 Iunie 1942 s-au comemorat la Alba-Iulia patru ani de la moartea poetului Octavian Goga, al carui mormant se afla sub stapanire straina iar in 28 iunie s-a organizat o intalnire a „Uniunii fostilor voluntari din 1918”, prilej de manifestare a dorintei tutror romanilor de a lupta cu arma in mana pentru eliberarea fratilor de sub dominatia ungariei hortyste.

In 1968, prin aplicarea reformei administrative, Alba-Iulia ridicata la rang de municipiu, redevenea resedinta judetului Alba, una din cele mai vechi unitati administrative din tara, ca o dovada a recunosterii meritelor acestei stravechi asezari romanesti de-a lungul a peste doua milenii de existenta.

Alba -Iulia este un oras deosebit prin evenimentele istorice si monumentele de arhitectura si arta pe care stramosii le-au ridicat aici de-a lungul mileniilor. Alaturi de cele vechi-Muzeul Unirii, Sala Unirii, Catedrala reantregirii, Biblioteca documentara Batthyaneum, Catedrala Romano-Catolica-s-au ridicat altele pentru cinstirea memoriei marilor luptatori pentru unitate, independenta si dreptate; Cetatile de la Alba -Iulia, Palatul Princiar, Palatul Apor, Obeliscul Horea, Closca si Crisan, statuia ecvestra a lui Mihai Viteazu, Basorelieful „Unirea tarilor Romane, fostul spital militar in care salasluieste bustul lui Carol Davila (1828-1884) care a fost dezvelit in anul 1938 prin grija medicilor militari, biserica ortodoxa di Maieri, monumentul de pe dealul furcilor, monumentul eroilor sovietici, cimitirul eroilor.

Te poti bucura de toate evenimentele istorice, poti trai cu sufletul langa toti cei care au servit zidirii din temelie a acestei tari! Nu vei gasi un sentiment mai inaltator decat a respira aerul acela curat cu imbalsamari din izul trecutului si a-ti lasa tot corpul si mintea duse de lacrima si imbratisarea celor care ti-au oferit aceasta maretie.

Este a doua capitală a României, orașul de suflet al tuturor românilor. Cu mai bine de patru veacuri în urmă, domnitorul Mihai Viteazu se proclama aici ”domn al Țării Românești și Ardealului și a toată țara Moldovei”, realizând prima unire a celor trei principate carpato-danubiano-pontice. La Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918, odată cu întoarcerea Tranilvaniei la Patria-Mamă, se înfăptuia România Mare, idealul de veacuri al acestei ”insule de latinitate”.

Alba Iulia este unul dintre cele mai vechi orașe românești. După cucerirea romană, împăratul Traian așează aici Legiunea a XIII-a Gemina pentru a apăra provinicia: În seolele al II-lea și al III-lea d. Hr. orașul Apulum -pe vatra căruia se află Alba Iulia de astăzi devine capitala Daciei Superioare, reședința guvrenatorului și cel mai important centru politic, militar, economic și cultural al Daciei Romane. Numele de Alba Iulia dateaza din secolul al XIIiI-lea, iar după infrangerea ungurilor, în 1541, devine capitala Prinicpatului Transilvaniei.

”Itinerariul porților”, al cetăților (de tip Vauban, înălâțată între 1714-1738) și centrul vechi al orașului sunt, de regulă, reperele preferate ale vizitatorilor. Aflată pe culmea dealului cetății, Poarta a II-a a fost ridicată între 1717-1736, în timpul stâpânirii habsburgice, fiind opera arhitecturlui Konrad von Weis. Esplanada este dominată de obeliscul realizat în 1937, pentru a comemora un veac și jumătate de la răscoala condusă de Horia, cloșca și Crișan. Horia, conducătorul răscoalei, a fost închis, până la execuție, chiar într-o celulă a cetății.

În centrul vechiului oraș se găsesc Palatul arhiepiscopal romano-catolic, unde de la mijlocul secolului al XVI-lea, s-a aflat sediul Principatului Transilvaniei, dar și clădirile Sălii Unirii și ale Universității 1 Decembrie. Față în față cu Sala Unirii, principalul edificiu al Muzeului Național al Unirii găzduiește și alte secții, între care lapidariul cu vestigii dacice, statui, capiteluri romane. În imediat apropiere a Muzeului, impresionează statuia ecvestră a lui Mihai Viteazu, realizată în 1986 de Oscar Han. În apropiere, pe dealul cetății, domină perspectiva cel mai vechi monument de arhitectură din Transilvania, Catedrala romano-catoluică-ridicată între 1246 și 13400, necropolă a familiei lui Iancu de Hunedoara- și, alături, Catedrala ortodoxă a Reîntregirii, în care s-au încoronat, în 1922, regele Ferdinad și regina Maria.