Catedrala Romano-Catolică de la Alba Iulia

Catedrala Romano-Catolică de la Alba Iulia ”Sfântul Mihail” a fost prima dată ridicată în secolul al XI-lea, marcând apogeul romanicului târziu. Forma sa inițală a fost accea de bazilică cu trei nave și absidă semicirculară în partea de est, însă după atacurile tătarilor asupra cetății din anul 1241, biserica a fost complet distrusă.

În anul 1246, cetatea a fost donată Bisericii Catolice, moment în care s-a început și reconstrucția catedralei. Noua biserică a fost proiectată ca o bazilică cu trei nave în sistem legat, cu două turnuri pe latura de vest, cu transpet și turn peste careu, cor cu absidă semicirculară și absidiole laterale. Portalul de pe latura de vest a fost realizat la sfârșit secolului XIII, în stil gotic timpuriu de către pietrarul francez Johannes din Saint Die, păstrând încă elemente romanice, iar în prima jumătate a secolului XIV a fost ridicat corul gotic. Aceasta fiind doar una dintre acțiunile de refacere a catdralei după pârjolul din 1277, în care au pierit peste 2000 de localnici, care se refugiaseră înăuntru. Ulterior, în secolul XV, au fost construite etajele superioare ale turnului de sud-vest, iar mai tarziu, la începutul secolului XVI, catedralei îi sunt adăugate frescele din interior și elemente renascentiste care se numără printre primele de acest fel din Transilvania. Cele mai grăitoare exemple în acest sens sunt capela Lazoi și capela Varday, faimoase pentru ornamentația renascentistă, de sorginte italiană.

În anul 1975, catedrala a trecut din nou în administrarea Bisericii Romano-Catolice, fiindu-i adăugate elemente baroce, iar ulterior, în anul 1877, fiind instalată orga cu 2 209 tuburi, aceasta este funcțională si în prezent. După acest moment nu s-au mai realizat intervenții majore asupra edificiului, însă acesta a trecut prin două etape de restaurare, la începutul secolului XIX și în prima jumătate a secolului XX.

Catedrala adăpostește mai multe monumente funerare, de o deosbită importanță din punct de vedere istoric și artistic, marcând stilurile gotic, renascentist și baroc. Sacrofagele adăpostesc mormimtele mai multor persoanlități, printre care Iancu de Hunedoara și familia acestuia, precum și Regina Isabela și Principele Ioan Sigismund.

Catedrala Romano-Catolică are acceași vechime cu Catedrala Notre-Dame din Paris de peste 1000 de ani.

Considerată a fi cel mai valoros monument de arhtectură medievală și romanică din Transilvania. A rămas singurul edificiu din cetate care și-a păstrat destinația inițială de locaș de cult, arhitectura catedralei este unică prin sinteza stilurilor sale (romanic, gotic, renascentist și baroc) nu a fost niciodată imitată, doar câteva amănunte formale fiind copiate punctual.

În urma săpăturilor recente din apropierea celor două catedrale, au fost descoperite urme ale unei biserci (posibil Biserica Episcopală a lui Ierotei) și a două temple, unul închinat zeiței Nemesisi, iar celălalt, zeului Mithras. Descoperirile evidențiază o concentrare spirituală unică în istoria țării noastre, fiind totodată și dovada existenței creștenismului la Alba Iulia încă din secolul X.

Selecție de fragmente autori: Florian-Rareș Tileagă în lucrarea Județul Alba – Ghid turistic, ediția 2014 și Ghidul turistic Alba Iulia, ediția 2015.