Catedrala Încoronării de la Alba Iulia

Catedrala Încoronării de la Alba Iulia

Una lîngă alta, ca două cetățui, cele două catedrale au făcut istorie în Alba Iulia. Le vezi de la mare distanță, cum te apropii de Alba Iulia, și asta pentru că au rămas cele mai înalte clădiri din județ. Splendide ca arhitectură, sunt monumentele-simobil ale orașului Unirii.

Catedrala Încoronării, este cea ortodoxă. Catedrala Ortodoxă cu hramurile ”Sfânta Treime! și ”Sfinții Arghangheli Mihail și Gavril”. I se zice a ”Încoronării” ori a ”a Reîntregirii”, cu toate că cei mai mulți îi spun doar atât catedrala. De zeci de zeci de ani este simbolul spiritual al Unirii tuturor Românilor. Sau, cum spun istoricii, ”expresia unității naționale”. Operă arhitectonică imensă, clădită în doar 2 ani (1921-1922) după planurile arhitectului Victor Gheorghe Ștefănescu, catedrala s-a remarcat înainte de toate drept gazda unui eveniment istoric crucuial: Încoronarea suveranilor României Mari, Regele Ferdinand I Întregitorul și Regina Maria (15 ocotombrie 1922).

Stilul, preluat de la Biserica Domnească din Târgoviște, ține de romantismul artei românești al secolului al XIX-lea. Ridicat în formă de cruce greacă înscrisă pe un plan de tip bizantin.

Cupola centrală este susținută de patru stâlpi ocotoganli placați cu maramură, iar acoperișul este dominat de cele trei turle ocotogonale, în formă de bulb și cu câte o cruce metalică deasupra.

Iconostasul, mobilierul, și stranele sunt realizate din lemn de stejar, prezentând motive decorative floare și vegetale de inspirație brâncoveanească și medalioane creștine.

Intrarea în edificiu, te întâmpină cu pridvor deschis, foarte spațios, iar interiorul abundă de motive brâncovenești, la care se adaugă rafinamentul frescelor lucrate de Costin Petrescu în spiritul iconografiei tradiționale. În nișele laterale din pridvor au fost amplasate patru plăci de marmură care comemorează patru evenimente importante: Tipărirea pentru prima dată în limba română a Noului Testament, de către Mitropolitul Simeon Ștefan, în anul 1648; Unirea de la 1600, înfăptuită de Mihai Viteazul; Martirul lui Horea, Cloșca și Crișan, din anul 1785; Refacerea unității spirituale și bisiericeștii a românilor în anul 1918.

Deasupra naosului catedralei se înalță cupola susținută de patru stâlpi ocotogonali îmbrăcați în plăci de marmură, iar interiorul acestuia este decorat cu picturi în frescă, realizate de pictorul Costin Petrescu.

La stânga și la dreapta intrării se află portretele votive ale celor doi suverani ai țării regele Ferdinand și regina Maria, încoronați în catedrală, evidențiind valoarea națională a edificului. La ieșirea din biserică, în pronaos, pot fi admirate portretele voievodului Mihai Viteazu și al Doamnei Stanca.

Catedrala este amplasată într-un complex arhitectonic format din mai multe clădiri, ce alcătuiesc o incintă dreptunghiulară, întregul ansamblu fiind închis prin galerii susținute de coloane și arcade duble.

Ansamblul (catedrala, curtea, colonadele și palatul episcopal) este dominat de cei 58 m înălțime ai turnului-clopotniță, aflat în partea frontală, terminat în formă de cupolă sprijinită de coloane, prin care se pătrunde în curtea palatului.

Între 1922-1948, în cadru Catedralei a funcționat sediul Episcopei Militare, iar din anul 1975 biserica fost numită Catedrala Episcopală. În anul 1998, odată cu ridicarea Episcopiei Alba Iulia la rangul de Arhiepiscopie, lăcașul de închinare a devenit Catedrală Arhiepiscopală.

Dar e ceva ce nu se spune nici în volume de artă, nici în broșuri. E felul în care te simți acolo, între strane. E tihna dinăuntru, țesută dintr-o împletire de tămăie, ecou de pași și lumină de vitralii. Este întunecimea lemnului de stejar al altarului, e desenul de umbre pe pardoseala naosului. Este o lume ruptă de lume, în care cel mai sănătos este să lași pleoapele să cadă, măcar pentru câteva clipe, în rugăciune.

Selecție de fragmente autori: Florian-Rareș Tileagă în lucrarea Județul Alba – Ghid turistic, ediția 2014 și Ghidul turistic Alba Iulia, ediția 2015.