Ceata junilor din Sadu-Obiceiuri traditionale din Marginimea Sibiului
Cu ocazia “Sărbătorilor de iarnă” , la Sadu viaţa artistică a comunei este îmbogăţită cu organizarea “cetelor de juni”, tradiţie care s-a statornicit de veacuri.
Din timp, cam pe la sfârşitul lunii noiembrie, tinerii din comună se întrunesc să alcătuiască ceata lor pe acel an.
Odată ceata întocmită, se procedează la alegerea “judelui”, conducătorul ei.
Cel ales în postura judelui trebuie să fie un tânăr destoinic, serios şi autoritar, pentru că de cuvântul şi de îndrumările lui trebuie să asculte şi să i se supună întreaga ceată, pe întreaga perioadă a acestor sărbători.
Ca ajutor al judelui este ales şi “vornicul”, un tânăr dezgheţat şi bun organizator.
Pentru adunarea cetei sunt numiţi şi doi “pristavi”, care , cu nişte tutoaie din corn de bou, fac mobilizarea cetei când dispune judele.
În ziua de 6 decembrie (Sfântul Nicolae) aceasta se prezintă la primărie , pentru a li se da cuvenita aprobare. Aici, sunt aşteptaţi de primarul comunei, iar acesta, pe lângă îndrumările necesare date în legătură cu desfăşurarea activităţii de sărbători, îi face răspunzători pe jude şi vornic de eventualele cazuri de indisciplină.
În seara aceleiaşi zi, la Căminul Cultural al comunei se organizează un bal în cinstea alegerii cetei de juni şi junese.
De la Sfântul Nicolae până în ziua de ajun, junii îşi aleg o gazdă unde vor învăţa şi repeta colindele care datează din strămoşi.
Fiecare tânăr din ceată are aleasă fata cu care îşi va petrece sărbătorile. Pentru aceasta, din timp, în înţelegere cu fata-prietena lui se prezintă familiei, solicitând şi învoirea părinţilor ei.
Părinţii, preţuind calitatea tânărului şi cumpănind şi comportarea lui, se învoiesc.
În ultima duminică dinaintea Crăciunului, la Căminul Cultural, în prezenţa întregii cete, se procedează la ridicatul fetelor. Într-o atmosferă entuziastă, rând pe rând, sunt ridicate fetele pentru ca întreaga ceată să ştie cu cine îşi vor petrece sărbătorile.
În tradiţia datinilor şi obiceiurilor legate de aceste sărbători este şi pregătirea, fasonarea şi aducerea din pădure a unui lemn mare de fag drept cinste pentru gazdă. El este aprobat de primărie încă din ziua de 6 decembrie. De regulă lemnul este adus din pădure înaintea ajunului de Crăciun.
Junii, împreună cu atelajele de boi pornesc să aducă lemnul pe la ora 5 dimineaţa cântând un cântec cu text vechi “Pe su(b) deal pe su(b) pădure”.
În după-amiaza aceleiaşi zile, junii se înapoiază cu lemnul. La intrarea în comună ei cântă un cantec, o variantă dupa poezia lui Vasile Alecsandri , ”Fata ardeleană”, în denumire populară ”Cât îi ţara ungurească”.
Lumea curioasă să vadă lemnul feciorilor, îi întâmpină formând un întreg alai până în centrul comunei.
În dimineaţa zilei de 26 decembrie (a doua zi de Crăciun) junii împreună cu judesele se îmbracă în port popular şi merg la cele două biserici din comună, unde cântă colinzi. La ieşirea din biserică junii vor juca o suită de jiene, haţegane şi învârtite.
În după-masa aceleiaşi zile, toţi feciorii cetei, cu un fast deosebit având cu ei şi lăutarii, merg la primarul comunei pe care îl cinstesc cu o veadră de vin şi doi colaci trecuţi printr-o bâtă înfăşurată cu panglică tricoloră în spirală. Primarul, la rândul său, prin cuvinte alese îşi arată satisfacţia că aceste datini se desfăşoară frumos spre mulţumirea tuturor şi oferă şi el o veadră de vin cetei de juni.
Frumoasa aventură a cetei junilor se încheie a patra zi de Crăciun (28 decembrie), când junii cu junesele lor participă la tradiţionala reunire a cetelor din Mărginimea Sibiului care se desfăşoară la Sălişte.