Parcul Naţional Buila-Vânturariţa

Localizarea geografica

Masivul Buila-Vanturarita este situat in partea central-nordica a Judetului Valcea si face parte din Muntii Capatanii. Masivul iese in evidenta fata de lantul principal al acestora, atat prin dispunere cat si prin constitutie si relief. Creasta principala a Muntilor Capatanii, constituita preponderent din sisturi cristaline are o dispunere est-vest, cu creste secundare inspre nord si sud. Exceptie fac doua masive calcaroase, ale caror creste principale sunt dispuse pe directia SV-NE: Masivul Tarnovu in nord-vest si Masivul Buila-Vanturarita in sud-est.

Masivul Buila-Vanturarita se intinde de la vest de Cheile Bistritei si pana la est de Cheile Olanestilor (Folea). Legatura cu Muntii Capatanii este facuta prin Plaiul Netedu (interfluviul dintre raurile Bistrita si Costesti), Plaiul Lespezi (interfluviul dintre raurile Costesti si Cheia) si Plaiul Hadarau (interfluviul dintre raurile Cheia si Olanesti).

Creasta Buila-Vanturarita are o extindere spatiala de tip liniar, cu o lungime de circa 14 km si o latime cuprinsa intre 0,5 si 2,5 m km (extinderea calcarelor jurasice). Altitudinea absoluta este in Varful Vanturarita Mare (1885 m), iar cea minima la iesirea Bistritei din chei (550 m).

Principalele varfuri ale masivului sunt, de la sud-vest spre nord-est, urmatoarele: Arnota (1183,7 m), Muntele Cacova (1525,1 m), Muntele Piatra (1643 m), Muntele Albu (1658,9 m), Buila (1848,6 m), Stevioara (1847 m), Vanturarita Mare (1885,2 m), Vioreanu (1866 m), Vanturarita Mica (1655 m), Stogu (981 m).

Puncte de intrare/Acces
Parcul National Buila-Vanturarita are 6 puncte de intrare:
3 in Comuna Costesti, unul pe Valea Bistrita si doua pe Valea Costesti: Bistrita, Pietreni-Prislop si Pietreni-Valea Morii;

1 in Comuna Barbatesti pe Valea Otasaului;

1 in Satul Cheia pe Valea Cheia;

1 in Orasul Baile Olanesti pe Valea Olanesti.

Accesul se poate face fie pe drumul national 67 Rm. Valcea-Targu Jiu, fie pe drumul judetean Rm. Valcea-Baile Olanesti.

Alegand prima varianta se poate ajunge in parc astfel:

30 Km pana in Barbatesti (sat Barzesti), apoi inspre nord pe Valea Otasaului, 5 km pe drum asfaltat, inca 3 km pe drum forestier, pana la capatul drumului, de unde pe poteca, intr-o ora, se ajunge la Schitul Patrunsa;

38 km pana la Costesti, apoi inspre nord, se poate ajunge fie in Satul Bistrita (7 km pe drum asfaltat), fie in Satul Pietreni (5 km drum asfaltat si 2 km drum pietruit).
Alegand soseaua spre Baile Olanesti, dupa 15 km se pot alege doua variante:

pe Valea Olanesti, 6 km pana in statiune si 14 km pe drum forestier pana in Cheile Olanesti, trecand pe la cantonul silvic Manzu (7 km);

pe Valea Cheia, 7 km pana in Valea Cheii pe sosea asfaltata, apoi pe drum forestier. Dupa ce se trece de Schitul Iezer (3 km), se poate ajunge fie la Schitul Pahomie (8 km), fie la cantonul silvic Cheia (9 km).

Geologie
Cadrul tectonic
Din punct de vedere tectonic, zona face parte din orogenul carpatic. Masivul Buila-Vanturarita este parte a Panzei Getice, unitate a Dacidelor Mediane din Carpatii Meridionali, puse in loc in Senonian, in cadrul tectogenezei laramice. Panza Getica este alcatuita din formatiuni cristalofiliene prealpine si dintr-o cuvertura sedimentara in cadrul careia cele mai vechi depozite sunt de varsta Carbonifer superior. Datorita eroziunii, depozite sedimentare ale Panzei Getice se intalnesc doar in cateva arii, dintre care cele mai importante sunt Brasov-Dambovicioara, Buila-Vanturarita, Hateg si Resita-Moldova Noua. Aceste depozite sedimentare au fost supuse proceselor tectonogenetice in doua faze. Prima discordanta insemnata este prealbiana, cand a inceput sariajul getic si corespunde primei faze getice, varsta primei incalecari fiind plasata dupa Aptianul inferior si inaintea sfarsitului Aptianului superior. Cea de-a doua faza getica, reprezentand sariajul principal laramic, a avut loc in Senonian, cand Panza Getica, avand in baza Panza de Severin, a acoperit domeniul danubian. 

Stratigrafia

In zona Masivului Buila-Vanturarita se gaseste o succesiune de depozite metamorfice si sedimentare care poate fi urmarita in intregime pe deschiderile oferite de vaile celor patru rauri care traverseaza bara calcaroasa, sapand in aceasta cate un sector de chei.

Formatiunile cristaline

 In Masivul Buila-Vanturarita, rocile metamorfice afloreaza pe versantii nord-vestici, pe vaile raurior Bistrita, Costesti, Cheia si Olanesti, cat si in zona de creasta, unde ies la zi de sub depozitele sedimentare erodate (Curmatura Builei). Evolutia metamorfica a unitatilor gnaisice din Panza Getica se inscrie in intervalul de timp al ciclului Varisc (300 – 350 M.a). Evolutia metamorfitelor din Carpatii Meridionali are in prezent repere mai clare, subliniind caracterul polistadial si o evolutie distincta a unitatilor Getic-Supragetic vs. Danubian, intr-o succesiune de evenimente de la subductie la obductie si o inversiune tectonica in Cretacicul mediu si superior. Rocile metamorfice din domeniul Getic-Supragetic pot fi divizate in doua tipuri principale de litologii: un tip dominat de calcare cristaline, amfibolite, micasisturi, paragneisse, cuartite, din care lipsesc migmatitele, reprezentand metalitofaciesul de Negoi, iar cel de-al doilea este relativ sarac in roci carbonatice si amfibolitice, fiind dominat de gneisse si migmatite, reprezentand metalitofaciesul de Sebes-Lotru, in cadrul acestuia din urma incadrandu-se si formatiunile cristaline din Masivul Buila-Vanturarita.

 Formatiunile sedimentare.

 Dupa desavarsirea ciclului baikalian, care a generat sisturi cristaline epimetamorfice, domeniul getic a evoluat ca arie exondata supusa denudarii. A devenit arie de acumulare in neo-Carbonifer, cand s-au acumulat depozite predominant continentale. In ciclul alpin, procesul de sedimentare incepe dupa faza de exondare care a durat si in timpul Triasicului. In Jurasic, se contureaza o serie de zone depresionare printre care si Buila-Vanturarita. Domeniul getic este din nou exondat dupa tectogeneza mezocretacica. Dupa acest moment, are loc o transgresiune la nivelul Cenomanianului, dar formatiunile sedimentare sunt, in cea mai mare parte, indepartate prin eroziune.

In zona Masivului Buila-Vanturarita, succesiunea sedimentara cuprinde depozite Jurasic superioare si Cretacic inferioare:

Bajocian-Barhonian inferior: gresii grosiere si calcare masive, spatice, coraligene.

Bathonian superior-Callovian inferior: gresii calcaroase si calcare limonitice cu pete verzui si rosii, cu elemente de micasisturi.

Callovian mediu-superior: gresii sistoase, calcaroase, galbui-roscate, microconglomerate si calcare galbui micacee.

Oxfordian: sisturi marnoase, marnocalcare, calcare rosii cu jaspuri.

Kimmeridgian inferior: calcare fine rosii, stratificate.

Kimmeridgian superior-Tithonian: 250-300 m calcare recifale masive.

Tithonian superior-Berriasian: lipseste.

Valanginian: oosparite, pelsparite, intrapelsparite, care trec lateral si succesiv la biomicrite.

Hauterivian: lipseste.

Baremian-Aptian: facies urgonian ce se dispune transgresiv si discordant peste formatiunile neoconiene. Formatiunile cretacice reprezinta o serie detritica foarte bine dezvoltata (maxim 10000 m, cu grosimi ce cresc dinspre sud-vest spre nord-est):

Albian-Vraconian inferior: orizontul inferior de gresii si conglomerate.

Vraconian-Turonian-Coniacian: orizontul inferior marno-argilos cu alternante de argile si marne, uneori gresii subtiri.

Santonian-Campanian inferior: orizontul superior de gresii si conglomerate.

Campanian superior-Maastrichtian: orizontul superior marno-argilos.

Geomorfologie

Spre deosebire de Muntii Capatanii din care face parte, Masivul Buila-Vanturarita prezinta caractere aparte, specifice crestelor calcaroase liniare si insulare. Culmea principala are o lungime de circa 14 km, avand insa caracter unitar doar intre Cheile Costesti si Cheile Cheia, cu o mica intrerupere in zona Curmatura Builei (aici cuvertura sedimentara a fost erodata pana la depozitele metamorfice), in rest fiind fragmentata de catre raurile care au sapat chei (de la vest la est: Bistrita, Costesti, Cheia si Olanesti), care separa doua masive: Arnota (sud-vest, intre raurile Bistrita si Costesti) si Stogu (nord-est, intre raurile Cheia si Olanesti), care au o infatisare diferita de aceea a culmii principale. Creasta are aspect accidentat, doar pe zone restranse avand platouri netezite (Muntele Cacova si Muntele Albu), trasatura dominanta fiind cea de culme in trepte, dominata de varfuri rotunjite (Piatra, Buila) sau ascutite (Vanturarita). Sectorul nordic al culmii principale are aspectul unei creste ascutite si zimtate, chiar daca inaltimea descreste treptat. Eroziunea si dezagregarea au detasat martori de eroziune reziduali cu forma de turnuri sau ace, unii de dimensiuni mari (35m), in special pe versantul vestic al masivului. Culmile secundare sunt in general scurte (sub 1km) si cad in trepte accentuate spre est. Doar in Muntele Cacova apar culmi netede, iar sectoarele de culmi rotunjite din Muntii Cacova si Piatra. Din punct de vedere altimetric, cota maxima este situata la 1885 m (Varful Vanturarita Mare) iar cea minima la 550 m (iesirea Bistritei din chei). Rezulta o medie altitudinala de 1218 m.

Mersul curbelor si repartitia hipsometriei in cadrul Masivului se prezinta alungit-concentric. Astfel, altitudinile de peste 1800 m ocupa doua areale mici in partea centrala a Masivului, in jurul varfurilor Buila si Vanturarita, insumand doar 1,4% din suprafata. Intre 1400 si 1800 m se situeaza intreaga parte centrala a masivului si insular, Muntele Stogu, totalizand 14,5% din suprafata. Cea mai mare extindere o ocupa intervalul 1000 – 1400 m, fiind prezent atat in Muntele Arnota si Muntele Cacova, cat si in lungul intregii borduri estice din partea centrala si nordica a masivului. Acest interval altitudinal insumeaza 56,6% din suprafata. Partea aflata sub 1000 m ocupa 27,3% si este extinsa mai ales in sudul Muntelui Arnota si in lungul vailor Bistrita, Costesti si Cheia.

 Calculele densitatii fragmentarii arata ca 38,7% din suprafata masivului are valori de peste 4 km/kmp . Valoarea cea mai mare ajunge la 5,2 km/kmp si se gaseste la est de varful Vanturarita. Suprafete cu valori de 3-4 km/kmp reprezinta 27% din suprafata. Valoarea medie a densitatii fragmentarii este de 3,5 km/kmp. Valorile mai mici de 2 km/kmp reprezinta 20,8% din suprafata intregului masiv. Valoarea minima calculata este 0,9 km/kmp, in perimetrul carierei de la Bistrita. Cu exceptia vailor alohtone ale Bistritei, Costestiului, Cheii si Olanestiului, vaile cu regim de scurgere permanenta aproape lipsesc. Din acest motiv, ponderea cea mai ridicata in calcule o au organismele torentiale si culoarele de avalanse care brazdeaza versantii abrupti. Adancimea fragmentarii reliefului atinge valoarea maxima de 820 m. Energia medie este de 518 m iar cea minima in jur de 350 m, in general valori normale pentru muntii cu altitudine mijlocie. Pe mai mult de jumatate din suprafata masivului energia reliefului este sub 500 m, respectiv 24% din suprafata sub 400 m si 33% intre 400 si 500 m. Arealele cu valori de 500 – 600 m reprezinta 15% din suprafata masivului. Energia de 600 – 700 m reprezinta13,5%. Cele mai ridicate valori – de peste 700 m – insumeaza 14,5% din suprafata masivului. In multe situatii, valorile obisnuite sunt ridicate datorita raportarii vailor la abrupturile ce delimiteaza culmea principala a masivului.

Declivitatea reliefului influenteaza direct tipul si intensitatea proceselor geomorfologice si isi pune puternic amprenta asupra peisajului. Valoarea declivitatii este foarte variata si ajunge pana la 80 – 900 in cazul abrupturilor, pe alocuri aparand chiar si pereti cu surplombe. Cea mai mare extindere o au suprafetele cu inclinari de 40 – 600 (33%), pantele cuprinse intre 20 – 400 ocupa 16% din suprafata, suprafetele cu pante de 10 – 200, 10% si sub 100, 9%. Aceeasi mare varietate se constata si in cazul expunerii versantilor. Suprafetele orizontale si suborizontale, reprezinta doar 6% din intinderea masivului. Suprafetele cu expozitie estica si sudica, ocupa 25% si respectiv 32% din suprafata, comparativ cu cele expuse spre vest (18%) si nord (19%).

Hidrologie

Intreaga retea hidrografica a Masivului Buila-Vanturarita este tributara Raului Olt, prin afluenti directi sau indirecti de dreapta ai acestuia, cu o directie de curs, in linii mari de la nord la sud. Principalele rauri care curg in masiv sunt, de la sud-vest la nord-est:

Bistrita, afluent al Oltului, care izvoraste din Muntii Capatanii si este formata prin unirea a doua paraie principale: Gurgui (vest), cu izvoarele in Curmatura Rodeanu si Cuca (est), cu izvoarele in Curmatura Zanoaga.

Strabate bara calcaroasa a Masivului sapand chei in extremitatea sud-vestica a acesteia, adunand apele din Muntii Bulzu si La Clae (versantii estici), prin numeroase paraie (Paraul Fantanii, Paraul Bulzului) si din Muntele Arnota (versantul vestic);
Costesti, afluent de stanga al Bistritei, in care se varsa la sud de Comuna Costesti, cu izvoare tot in Muntii Capatanii (Curmatura Lespezi), care aduna apele de pe versantii nord-vestici ai masivului (sectorul pana la Plaiul Lespezi) (Paraiele Sasa Voicesti, Ghelalau, Curmaturii), versantul estic al Muntelui Arnota si versantul sudic al Muntelui Cacova (Paraul Sec sau Valea Morii).

Raul si-a gasit loc pe traiectul unei falii importante si a strabatut Masivul de la nord la sud sapang chei spectaculoase.

Otasau, afluent de stanga al Bistritei, care isi are obarsia in Curmatura Builei si aduna apele de pe versantii sudici ai Muntilor Piatra si Albu (Valea Bulzului, Valea Patrunsa).
Cheia, afluent de dreapta al Olanestiului, are izvoarele in Muntii Capatanii (zona Zmeuret – Preota). Aduna ape atat din zona inalta Muntilor Capatanii cat si din Buila-Vanturarita, atat de pe versantii nord-vestici cat si de pe cei sud-estici. Cheia sapa in calcarele dintre Stogu si Vanturarita un sector de chei foarte spectaculos, unul dintre cele mai salbatice din tara.
Olanesti, afluent de dreapta al Oltului, cu izvoare in Muntii Capatanii (Varful Gera), care aduna si apele de pe versantul estic al Muntelui Stogu. Olanestiul sapa si un sector de chei, mai scurte dar foarte spectaculoase, bara de calcare prelungindu-se pana in versantul estic al acestora.

La capitolul lacuri si acumulari de apa masivul este sarac, fiind prezente doar cateva mici lacuri: cele antropice din Pietreni, generate de alunecarea stratelor pe care s-a depus halda de steril de la cariera Bistrita, doua mici iazuri (toplite) pe Cheile Bistritei si cateva mici tauri in dolinele din zona Muntelui Piatra, care in verile secetoase seaca aproape complet.

Apele subterane au fost foarte active, generand numeroase fenomene endocarstice, reprezentate prin peste 100 pesteri, la care se adauga numeroase fenomene exocarstice. Sunt prezente numeroase surse de apa de tipul izbucurilor, dintre care cel al Izvorului Frumos de langa Schitul Pahomie este cel mai important. Altele mai mici se gasesc la nord de Curmatura Builei (La Troita), Poiana Scarisoara, Poiana Patrunsa, Bistrita.

Pedologie

Solurile din Masivul Buila-Vanturarita, fiind in mare parte formate pe substrat calcaros, nu prezinta o mare diversificare, fiind diferite doar din cauza tipului de asociatii vegetale care s-au format pe acestea.
In ansamblu, intre solurile Parcul National Buila-Vanturarita predominante sunt redzinele datorita configuratiei calcaroase a masivului.

In etajul fagului se intalnesc soluri podzolice humico-feriiluviale, brune acide de pajisti alpine si de padure, cu reactie acida si grade diferite de podzolizare.

In etajul coniferelor se intalnesc soluri podzolice, brune acide si podzolice humico feriiluviale.

In crapaturile stancilor se intalneste sol turbos pe care s-au instalat specii cu adaptari speciale – hasmofite.

In lungul vailor se intalnesc soluri aluviale.

Speologie

Creasta calcaroasa a Masivului Buila-Vanturarita, prin dispunerea ei pe directie SV-NE, a constituit si constituie o bariera pentru raurile care aduna apele de pe versantii sudici ai Muntilor Capatanii. Raurile, nevoite sa ocoleasca zona centrala, au reusit sa strapunga aceasta bariera numai la cele doua extremitati: in partea de sud-vest raurile Bistrita si Costesti si-au sapat spectaculoase chei intre care este cuprins Muntele Arnota, iar in partea de nord-est raurile Cheia si Olanesti au taiat Cheile Comarnicelor (Cheile Recea sau Cheile Cheii), printre cele mai adanci si mai salbatice din tara, prezentand pe o lungime de peste 1 km cascade, marmite, saritori, pereti apropiati pana la 2 m dar inalti de peste 300 m si respectiv Cheile Manzului (Cheile Olanestilor, Cheile Folea, Valea Rea sau Cheile Raului Sec).

 In afara cheilor, formele exocarstice sunt reduse ca numar, varietate si dimensiuni, datorita morfologiei barei de calcare. Dintre acestea ar fi de amintit campul de lapiezuri din Muntele Albu, cele cateva arcade naturale, dintre care Casa de Piatra de la Patrunsa este cea mai cunoscuta, hornurile de la Curmatura Builei, abruptul nord-vestic. Formele endocarstice sunt mult mai bine reprezentate, prin peste 100 de pesteri si cateva avene. Masivul Buila-Vanturarita reprezinta cel mai estic areal din Carpatii Meridionali care adaposteste fauna troglobionta. Pentru aceasta si pentru faptul ca numarul speciilor troglobionte este destul de mare, importanta biospeologica este foarte mare.

Clima
Clima este etajata pe verticala, urmand treptele de relief, cu diferente si chiar inversiuni de climat de la un versant la altul.

Etajul fagului este caracterizat prin precipitatii cuprinse intre 600 si 900 mm/an, ajungand chiar la 1000 mm/an, o umiditate cuprinsa intre 68 si 70 %, temperaturi medii anuale cuprinse intre 6 si 90C.

Etajul molidului este caracterizat prin precipitatii cuprinse intre 700 si 900 mm/an, o umiditate cuprinsa intre 67 si 70 % (scade odata cu cresterea altitudinii), temperaturi medii anuale cuprinse intre 2 si 50C si prin predominanta vanturilor cu directie NV-SE.

Etajul subalpin este caracterizat prin precipitatii mai mari de 900 mm/an, temperaturi medii anuale cuprinse intre 1 si 20C, o perioada lunga in care zapada ramane netopita si o perioada scurta de vegetatie a plantelor.

Influenta climei mai blande din Oltenia se rasfrange simtitor asupra Muntilor Capatanii, mai ales asupra versantilor sudici. Se inregistreaza o diferenta destul de evidenta intre climatul versantilor cu expunere sud-estica si cei cu expunere nord-vestica. In cazul primilor, avem de-a face cu o clima mai blanda, cu caracteristici submediteraneene datorita insolatiei puternice si a inmagazinarii caldurii de catre calcar, la altitudini mai mari de 1000 m intalnindu-se frecvent temperaturi mai ridicate decat in zonele mult mai coborate altitudinal, iar vegetatia dezvoltandu-se mult mai rapid pe acesti versanti. In schimb, pe versantii cu expunere nord-vestica si pe vaile adanci temperaturile sunt mult mai scazute, zapada persista pana tarziu in vara, iar speciile de clima mai rece urca pana la nivelul crestei, inregistrandu-se frecvent inversiuni ale etajelor de vegetatie.

Precipitatiile anuale medii ating 1200 mm la o altitudine de circa 1400 m. In zona de munte numarul zilelor ploioase este de 150 – 160 pe an. In zonele aflate la peste 1500 m primele zapezi cad pe la sfarsitul lui octombrie si se topesc in luna mai. Uneori, petice de zapada zabovesc in vai pana spre mijlocul verii.

Habitate
Pe teritoriul parcului exista o mare varietate a tipurilor de habitate. Astfel, in Parcul National Buila-Vanturarita au fost identificate 17 tipuri de habitate care au corespondent la nivel european unele dintre acestea fiind habitate prioritare:  
Tufarisuri scunde alpine si boreale;
Tufarisuri cu Pinus mugo si Rhododendron myrtifolium (habitat prioritar);
Comunitati rupicole calcifile sau pajisti bazifile din Alysso-Sedion albi (habitat prioritar);
Pajisti calcifile alpine si subalpine;
Pajisi montane de Nardus bogate in specii, pe substraturi silicioase (habitat prioritar);
Pajisti cu Monilinia pe soluri calcaroase, turboase sau argiloase (Monilinion caerulae);
Comunitati de liziera cu ierburi inalte higrofile de la nivelul campiilor pana la cel montan si alpin;
Pajisi aluviale din Cnidion dubii; 
 
Pajisi de altitudine joasa (Alopecurus pratensis, Sangiusorba officinalis);
Fanete montane;
Grohotisuri calcaroase si de sisturi calcaroase din etajul montan pana in cel alpin (Thlaspietea rotundifolii);
Versanti stancosi cu vegetatie chasmofitica pe roci silicioase ;  Pesteri inchise accesului public;
Paduri de fag de tip Luzulo-Fagetum;
Paduri de fag de tip Asperulo-Fagetum;
Paduri dacice de fag (Symphyto-Fagion);
Paduri acidofile de Picea abies din regiunea montana (Vaccinio-Piceetea).
Conform Manualului Habitatelor din Romania, in Parcul National Buila-Vanturarita se gasesc peste 23 de tipuri de habitate.
 
Flora
Primele cercetari s-au realizat in 1956 de catre Alexandru Buia, M. Paun, urmati de cativa botanisti care au si publicat liste partiale ale plantelor din acest masiv.
Spectrul floristic Diversitatea floristica si faunistica a ecosistemelor din cadrul Parcului National Buila-Vanturarita este foarte mare, datorita unui complex de factori, printre care se numara: 

relieful muntos care ocupa o parte insemnata a teritoriului, favorizand mentinerea vegetatiei naturale care, in aceste arii nu a putut fi inlocuita de culturile agricole datorita reliefului accidentat al crestei calcaroase;

frecventa mare a calcarelor la zi, marcata in relief prin sectoare de chei si mici masive izolate cu versanti abrupti, hornuri, fisuri, brane, vai seci, grohotisuri care adapostesc o flora deosebit de interesanta;

climatul relativ bland, cu influente submediteraneene, care a favorizat raspandirea unor specii relativ termofile;

in cadrul reliefului muntos exista o diversitate mare a tipurilor de habitat (entitate ecologica ce indica mediul de viata al speciilor, in acelasi timp abiotic, dar si biotic). Acest complex de factori corelat cu pozitia fata de centrele genetice si caile de migratie a florei si a faunei, a determinat existenta unor elemente foarte diferite: eurasiatice, europene si central-europene, alpino-carpatice, submediteraneene, carpato-balcanice ca si o serie de specii endemice sau subendemice. Elementele predominante de pe calcarele Builei sunt in general cele eurasiatice (22,6%) care, impreuna cu cele europene (13,2%) si europene centrale (11,2%), cuprind jumatate din totalul speciilor. Urmeaza apoi cele circumpolare (9,6â„…), balcanice-dacice (8,3%), alpine (8,1%), alpine centrale (6,8%), endemice (6,8%), continentale (4,9%), mediteraneene (4,9%), ubicviste (3,6%).

Etajarea vegetatiei Masivului Buila-Vanturarita, datorita altitudinii de pana la 1885 m, prezinta etajare pe verticala a florei conform cu dispunerea treptelor altitudinale si climatice, cu caracteristici specifice fiecarui etaj. Etajele de vegetatie (dupa Popescu Gh. ,1974):
Etajul nemoral (al padurilor de foioase):

Subetajul fagetelor;

Subetajul padurilor de fag cu rasinoase;
Etajul boreal (al molidisurilor);

Etajul subalpin; Pajistile de stancarie sunt dominate de argintica (Dryas octopetala). Se intalneste si cetina de negi (Juniperus sabina). In Masivul Buila-Vanturarita vegeteaza :

specii periclitate (E) = specii in pericol de stingere (endangered) a caror supravietuire este improbabila daca factorii cauzali continua sa actioneze sau ale caror populatii au fost saracite pana la nivelul critic (ex. Leontopodium alpinum – floarea de colt);

specii vulnerabile (V) = specii considerate posibil sa treaca in prima categorie in viitorul apropiat, daca factorii cauzali continua sa actioneze; sunt incluse speciile care au populatii in descrestere din cauza supraexploatarii si a distrugerii extensive a habitatelor sau a altor tulburari de mediu (ex. Trollius europaeus – Bulbuc de munte, Dianthus spiculifolius, Daphne mezereum – tulichina pitica, Daphne blagayana – iedera alba);

specii rare (R) = specii cu populatii mondiale mici, care in prezent nu sunt amenintate dar care se afla sub risc ca urmare a arealului lor restrictiv (Viola alpina -toporas de stanca, Taxus baccata – tisa, Lilium jankae – crin de munte, Lilium martagon – crin de padure, Centaurea atropurpurea – pesma, Pinus mugo – jneapan);

specii neamenintate (Nt). O alta categorie de specii sunt cele endemice: Centaurea pinnafida, Dianthus spiculifolius, Juniperus sabina.

In Parcul National Buila-Vanturarita exista 28 de specii de orhidee (dupa Gh. Popescu, 1974): Epipactis helleborine, E. atrorubens, Gymnadenia conopsea, Orchis mascula, Platanthera bifolia, etc. Dintre plantele mentionate in „Lista Rosie a Plantelor Superioare din Romania” (M. Oltean si colab.), in Buila-Vanturarita intalnim Taxus baccata, Pinus sylvestris, Trollius europaeus, Junipeus sabina, Dianthus spiculifolius, Daphne blagayana, Gentiana lutea.

Fauna
Ca si in cazul florei, fauna se bucura de o mare diversitate. Multe dintre speciile intalnite aici sunt protejate prin conventii internationale ratificate si de Romania (Conventia de la Berna, Conventia de la Bonn, Conventia CITES, Directivele Habitate si Pasari). Dintre nevertebrate, in Masivul Buila-Vanturarita se intalnesc insecte (efemeroptere – Bactis sp., Rhithrogena sp., plecoptere – Isoperla sp., Chloroperla sp., Nemoura sp., trichoptere -Rhycophila sp., coleoptere – Carabus violaceus, C. intricatus, C. monilis, C. coriaceus, Abax parallelepipedus, Rosalia alpina, Lucanus cervus, lepidoptere – Vanessa io, V. atalanta, Lycaena dispar, moluste
(Helix pomatia, Cepaea sp.).

Vertebratele sunt si ele bine reprezentate:
Pesti – pastrav (Salmo trutta fario), lipan (Thymallus thymallus), moioaga (Barbus meridionalis), zglavoc (Cottus gobio);

Amfibieni – salamandra (Salamandra salamandra), triton (Triturus alpestris), buhaiul de balta cu burta galbena (Bombina variegata), broasca rosie de padure (Rana temporaria), broasca raioasa bruna (Bufo bufo).

Reptile – gusterul (Lacerta viridis), soparla de ziduri (Podarcis muralis), sarpele de alun (Coronella austriaca), vipera (Vipera berus).

Pasari – fluturasul de stanca (Tichodroma muraria), gaia rosie (Milvus milvus), serpar (Circaetus gallicus), acvila tipatoare mica (Aquila pomarina), vanturelul de seara (Falco vespertinus), caprimulgul (Caprimulgus europaeus), presura de munte (Emberiza cia), pietrar negru (Oenanthe pleschanka), pietrar rasaritean (Oenanthe isabellina), ciocanitoare de munte (Picoides tridactylus), ciocanitoare de stejar (Dendrocopus medius), buha (Bubo bubo), codubatura (Motacilla alba), cocosul de munte (Tetrao urogallus);

Mamifere: liliac mare cu potcoava (Rhinolophus ferrumequinum), liliac mic cu potcoava (R. hipposideros), liliac comun (Myotis myotis), liliac comun mic (M. blythi), liliac de iaz (M. dasycneme), liliac cu picioare lungi (M. capaccinii), liliac caramiziu (M. emarginatus), liliac carn (Barbastella barbastellus), liliac cu aripi lungi (Miniopterus schreibersi), urs (Ursus arctos), ras (Lynx lynx), lup (Canis lupus), capra neagra (Rupicapra rupicapra), jder de padure (Martes martes), jder de piatra (Martes foina), bursuc (Meles meles), cerb (Cervus elaphus).

Capitolul „Turism, reguli de vizitare” din Regulamentul Parcului National Buila-Vanturarita:

Art. 34. In PNBV sunt permise activitati de turism si de educatie, cu respectarea regulilor de vizitare a parcului, potrivit prezentului Regulament.

Art. 35. Punctele de acces in PNBV sunt in localitatile Costesti (Bistrita si Pietreni), Barbatesti, Cheia si Baile Olanesti.

Art. 36. (1) Accesul/vizitarea PNBV se face doar in baza biletului de vizitare.
(2) Instituirea tarifelor si valoarea biletului de vizitare se stabileste de catre APNBV cu aprobarea Consiliului Stiintific si a autoritatii nationale pentru arii protejate si se percepe la punctele de acces si control Bistrita, Pietreni, Barbatesti, Cheia si Baile Olanesti, sau pe teritoriul parcului de catre personalul APNBV, persoane autorizate de APNBV, cu legitimatie eliberata de APNBV.
(3) Exceptii de la plata tarifului de vizitare:
a. copii sub 7 ani,
b. voluntari care dovedesc cu adresa scrisa sau cu contract de voluntariat semnat de APNBV ca presteaza o activitate utila Parcului,
c. personalul de supraveghere a animalelor pentru care s-au contractat pasuni in PNBV,
d. personalul APNBV si membrii Consiliului Stiintific,
e. personalul silvic de la ocoalele silvice de pe raza parcului sau din Directia Silvica Rm. Valcea,
f. membrii serviciilor Salvamont care activeaza in PNBV,
g. imputernicitii pentru implementarea Regulamentului parcului, pe baza de legitimatie,
h. personal de la alte unitati/institutii, cu delegatie in interes de serviciu,
i. localnicii care detin terenuri in PNBV si dovedesc cu acte de identitate faptul ca au domiciliul stabil intr-una din localitatile care detin pasuni in PNBV,
j. calugarii si calugaritele de la manastirile sau schiturile de pe teritoriul PNBV,
l. ghizii de turism angajati de APNBV,
m. persoanele cu handicap, pentru care legislatia in vigoare prevede scutirea de plata unor taxe.
(4) vor achita 50% din valoarea biletului de vizitare urmatoarele categorii de vizitatori:
a. copii intre 7 si 14 ani,
b. elevi si studenti, daca dovedesc aceasta calitate cu acte legale, vizate pe anul in curs,
c. pensionarii, daca dovedesc aceasta calitate.
d. grupuri organizate mai mari de 10 persoane.

Art. 37. (1) Vizitarea PNBV este permisa numai pe traseele turistice marcate cu semne conventionale (marcaje vopsite, cu banda, triunghi, cruce sau punct in culorile albastru, rosu si galben, functie de traseu si incadrate cu alb) si pe traseele de alpinism marcate si pitonate si stabilite ca fiind accesibile in lista avizata anual de autoritatea de specialitate in domeniu, care va solicita acordul APNBV.
(2) Abaterea de la traseele mentionate la alineatul 1 este permisa pentru:
a. patrulari ale personalului APNBV, membrilor CS sau altor persoane autorizate, in interes de serviciu,
b. membrii serviciilor publice Salvamont in actiuni de salvare, patrulari sau antrenamente,
c. personal silvic in exercitarea atributiunilor de serviciu,
d. personal de insotire a animalelor la pasunat,
e. cercetatori, in cadrul temelor avizate de APNBV, cu aprobare scrisa de la APNBV,
f. voluntari angajati de APNBV, cu aprobare scrisa de la APNBV,
g. participanti la competitii, actiuni, tabere organizate in cazul in care prin programul actiunii s-a solicitat si motivat abaterea de la trasee si s-a aprobat de catre APNBV,
h. alpinisti echipati, pentru accesul de la poteca turistica marcata la intrarea pe traseul de alpinism si pentru retragerea din trasee.
i. speologi echipati, pentru acces la pesteri, cu aprobarea scrisa a APNBV.

Art. 38. Intretinerea marcajelor turistice, reamenajarea traseelor turistice si de escalada si amplasarea panourilor indicatoare si informative se fac numai cu aprobarea APNBV si, in cazul traseelor noi, dupa omologarea acestora conform prevederilor legale.

Art. 39. Organizarea de excursii sau competitii de orice fel pe teritoriul PNBV se face numai cu aprobarea APNBV si a Serviciului Public Salvamont.

Art. 40. Camparea pe teritoriul PNBV se reglementeaza astfel:
a. Camparea este permisa numai in locurile special amenajate si marcate in acest sens din zonele: amonte de Cheile Bistritei, Poiana Scarisoara, Poiana Patrunsa, Poiana Pahomie, Cabana Cheia, Stogsoare-tunel, Curmatura Builei, Curmatura Comarnice, Cantonul Silvic Prislop,
b. Saparea de santuri in jurul corturilor sau utilizarea oricaror materiale de origine vegetala (cetina, ferigi, muschi) sub corturi este interzisa,
c. Camparea in afara perimetrelor permise se poate face numai in urmatoarele situatii:
– pentru activitate de cercetare, cu aprobarea APNBV,
– pentru voluntarii care lucreaza pe teritoriul parcului cu aprobarea APNBV, in situatia in care sarcinile primite o impun.
d. In locurile de campare se poate incasa tarif de campare de catre administratorii terenului sau partenerii/imputernicitii acestora in cazul in care se asigura conditii minime de campare. Acest tarif se aduce la cunostinta APNBV si se afiseaza obligatoriu in apropierea locului de campare de catre cei ce il incaseaza.
e. Camparea in conditii de bivuac este permisa peste noapte in cazuri de urgenta, fara aprinderea focului.

Art. 41. Aprinderea focului pe teritoriul PNBV se reglementeaza astfel:
a. focul este permis doar in vetrele special amenajate in acest scop in zonele de campare, cu lemn de foc asigurat de administratorii locului de campare. Se vor respecta normele de prevenire si stingere a incendiilor;
b. este strict interzisa defrisarea vegetatiei lemnoase de orice fel pentru facerea focului.
c. este interzisa aprinderea focului in golul alpin si in fondul forestier, cu exceptia locurilor special amenajate de catre administratorii terenului. In locurile de campare din golul alpin sau cele din alte zone, in care nu se asigura lemn de foc de catre administratori, se permite doar utilizarea primusului.

Art. 42. Regimul deseurilor pe teritoriul PNBV se reglementeaza astfel:
a. este interzisa abandonarea deseurilor de orice fel pe teritoriul PNBV. Turistii au obligatia de a evacua deseurile pe care le genereaza pe timpul vizitarii parcului. Deseurile vor fi evacuate in afara parcului si se lasa doar in locuri special amenajate pentru colectare;
b. gestionarii cabanelor si a locurilor de campare pentru care se percepe taxa de campare au responsabilitatea depozitarii temporare a deseurilor cu respectarea conditiilor legale, astfel incat sa nu existe posibilitate de acces pentru caini si animale salbatice. Locurile permise amenajate pentru depozitarea temporara a deseurilor sunt: Cantonul Silvic Intre Rauri, Cantonul Silvic Prislop, Schitul Patrunsa, Schitul Pahomie si Cabana Cheia;
c. responsabilitatea evacuarii deseurilor menajere provenite din activitatea cabanelor si a locurilor de campare revine administratorilor acestora;
d. pentru punctele de colectare a deseurilor, APNBV, impreuna cu proprietarii/administratorii, va stabili un program de evacuare a deseurilor.

Art. 43. Se interzice taierea, incendierea, distrugerea sau degradarea prin orice mijloace a jneapanului si ienuparului.

Art. 44. Se interzice taierea, ruperea sau scoaterea din radacini a arborilor, puietilor sau lastarilor, precum si insusirea celor rupti sau doborati de fenomene naturale sau de catre alte persoane.

Art. 45. Se interzice distrugerea, degradarea, respectiv colectarea in scopuri comerciale fara acordul APNBV, a ciupercilor, plantelor, inclusiv medicinale, animalelor, rocilor si a oricaror esantioane de origine naturala de orice fel din PNBV.

Art. 46. Colectarea de specii de flora, fauna roci si a oricaror esantioane de origine naturala se poate face doar cu acordul scris al APNBV.

Art. 47. Accesul cainilor in PNBV este permis doar in conditiile in care cainii sunt tinuti permanent in lesa si cu achitarea tarifului de intrare pentru caini, avand valoarea de 50% din valoarea biletului de vizitare a parcului. Pentru fiecare caine stapanii trebuie sa prezinte toate actele de dovada a vaccinarii. Formatiile Salvamont si patrulele organizate cu scop de paza pot utiliza in actiunile lor caini utilitari.

Art. 48. Perturbarea linistii in parc prin orice fel de mijloace (strigate, pocnitori, folosirea de echipamente audio, etc.) pe trasee, la locurile de campare sau in jurul cabanelor este strict interzisa.

Art. 49. Este strict interzisa distrugerea sau degradarea panourilor informative si indicatoare, precum si a placilor, stalpilor sau a semnelor de marcaj de pe traseele turistice, a semnelor de delimitare a parcului.

Art. 50. Este strict interzisa degradarea refugiilor, adaposturilor, podetelor, sau a oricarei alte constructii sau amenajari de pe teritoriul parcului.

Art. 51. Este interzisa dislocarea rocilor si pravalirea acestora pe versanti.

Art. 52. Utilizarea de detergenti pentru spalare in apele curgatoare este interzisa.

Art. 53. APNBV monitorizeaza turismul pe teritoriul PNBV, in vederea stabilirii impactului acestei activitati asupra florei si faunei din parc si pentru stabilirea masurilor de protectie ce se impun, inclusiv a celor de restrictionare a accesului turistilor, daca acest lucru se impune pentru conservare.

Art. 54. Accesul cu mijloace motorizate care utilizeaza combustibili fosili, in scopul practicarii de sporturi in afara drumurilor permise accesului public este interzis.

Cazare, cabane, refugii turistice, spatii de campare.

Reteaua unitatilor de cazare cuprinde unitati hoteliere in Rm. Valcea, Baile Olanesti si Horezu, pensiuni turistice in localitatile de la poalele Masivului Buila-Vanturarita: Horezu, Costesti, Barbatesti, Cheia si Olanesti, precum si de unitati de cazare in Manastirile Bistrita si Horezu. In parc exista o singura cabana turistica, Cabana Cheia, aflata pe versantul nord-vestic al crestei, la intrarea Raului Cheia in sectorul de chei omonim. In zona montana se afla 4 refugii turistice amenajate unde se poate dormi in conditii de bivuac:

Curmatura Builei

Poiana Scarisoara

Piscul cu Brazi

La Troita Mai pot fi folosite ca adaposturi de vreme rea stanile (Arnota, Cacova (3), Piatra, Curmatura Builei, Dosul Builei, Stevioara si Oale), cantoanele silvice (Intre Rauri, Prislop si Codric) si observatoarele (Izvorul Larg si Cacova). In parc exista 8 locuri de campare amenajate (container pt. colecatrea deseurilor, vatra de foc, masa cu banci, panou informativ):

Valea Bistritei – la nord de Cheile Bistritei

Prislop – langa cantonul silvic, la nord de Cheile Costesti

Poiana Scarisoara

Poiana Patrunsa – la 200 m vest de schit

Pahomie – la 100 m vest de schit

Valea Cheia – la sud de tunel

Cabana Cheia – langa cabana

Valea Olanesti – la sud de Cheile Olanesti

Cabana Cheia

Localizare: Valea Cheia, la intrarea Raului Cheia in Cheile Cheii.

Acces: Rm. Valcea-Satul Cheia 22 km (15 km DN Rm. Valcea-Baile Olanesti si 7 km D.J. Valea Cheia-Satul Cheia); 23 km Satul Cheia-Cabana Cheia pe drum forestier

Facilitati: 24 locuri de cazare (camere cu 14, 6 si 4 locuri), 20 locuri campare, apa la izvor, toaleta in curte

Contact/rezervari: Ion Dumbravescu; Tel.: 0723/279899

Tarif: 15 lei/zi/persoana; Campare: 5 lei/zi/cort

Cabana Redea
Localizare: Satul Cheia, la 3 km de Schitul Iezer, pe malul Raului Cheia

Acces: Rm. Valcea-Satul Cheia 22 km (15 km D.N. Rm. Valcea-Baile Oanesti si 7 km D.J. Valea Cheia-Satul Cheia)

Facilitati: 10 locuri de cazare (o camera cu un pat dublu si 3 simple, una cu un pat dublu si unul simplu, living cu canapea, pat dublu si pat simplu). Bucatarie dotata cu toate utilitatile, apa calda, baie (dus si toaleta), toaleta de serviciu in curte, terasa, faleza la rau, DGTV, telefon;

Contact/rezervari: Diaconu Stefan; Tel.: 0766/594365; 0726/200058; 0250/734499

Tarif: 150 lei/zi/cabana pt. 5 persoane + 15 lei/zi/persoana in plus. Tarif negociabil

 Pensiunea Ralu & Ello

Localizare: Satul Pietreni, Comuna Costesti, la 3 km de centrul comunei si la 2 km de intrarea in Parcul National Buila-Vanturarita

Acces: Rm. Valcea-Costesti 38 km (D.N. 67); D.N. 67 – Costesti 1,5 km si 3 km pe D.J. Costesti – Barbatesti (asfaltat)

Facilitati: 12 locuri de cazare (4 camere duble cu baie proprie si un apartament cu doua camere cu paturi duble); Bucatarie comuna dotata cu toate utilitatile, apa calda, baie, jacuzzi, televizoare in toate camerele, cablu, telefon, acces internet; Posibilitate transport local microbuz 8+1 (Mercedes Vito) cu sofer

Contact/rezervari: Cirstoiu Carmelia; Tel.: 0250/863374 ;0744/377372

Tarif: 80-100 lei/zi/camera. Tarif negociabil

Pensiunea Draghici

Localizare: Orasul Horezu, Str. General Magheru nr. 51, la 45 km de Rm. Valcea si la 10 km de intrarea in Parcul National Buila-Vanturarita

Acces: Rm. Valcea-Horezu 45 km (D.N. 67)

Facilitati: 6 locuri de cazare (3 camere duble cu baie proprie, televizoare in toate camerele, cablu, telefon, acces internet, terasa, gradina, spatiu de joaca pentru copii; Posibilitate de servirea mesei la solicitarea clientului.

Contact/rezervari:Draghici Adela; Tel.: 0250/860183 ; 0745/208441

Tarif: 40 lei/zi/persoana. Tarif negociabil

Pensiunea Nicoleta

Localizare: Comuna Costesti, la 3 km de centrul comunei si la 2 km de intrarea in Parcul National Buila-Vanturarita

Acces: Rm. Valcea-Costesti 38 km (D.N. 67); D.J. si 3 km pe D.J. Costesti – Bistrita (asfaltat)

Facilitati: 20 locuri de cazare (4 camere duble cu baie proprie, o camera tripla cu baie proprie – 4 locuri, doua camere cu baie comuna pe hol – 2 si 6 locuri); Bucatarie comuna dotata cu toate utilitatile, apa calda, doua saloane pentru masa, televizoare in toate camerele, cablu, telefon, parcare, gradina, curte, gratar.

Contact-rezervari:Modjes Paula; Tel.: 0740/474779

Tarif: 50 lei/zi/persoana

Obiective turistice naturale
Dintre obiectivele turistice naturale de interes, in parc pot fi vizitate:
Cheile Bistritei

Cheile Costesti

Cheile Cheia, unele dintre cele mai inguste si salbatice sectoare de chei din tara

Cheile Olanesti

Valea Otasaului

Pestera Liliecilor (Sfantul Grigore Decapolitul) de la Bistrita

Pestera Ursilor din Cheile Bistritei

Dolinele din Muntele Arnota

Poiana cu ghiocei bogati (Leucojum vernum) de la Prislop

Arcada naturala Casa de Piatra de la Patrunsa

Rezervatia de tisa de la Cheia

Poienile cu orhidee din Valea Cheia

Pesterile din Cheile Cheii: Pestera cu Lac, Pestera Laleaua Verde

Pestera Arnautilor din Cheile Olanesti (Folea)

In imediata apropiere a parcului mai pot fi vizitate:

Rezervatia Naturala Muzeul Trovantilor Costesti

Rezervatia Naturala Slatioara

Rezervatia Naturala Mlastina Mosoroasa din Baile Olanesti.

Obiective turistice antropice

Manastirea Bistrita – Costesti

CONTACT

Parcul National Buila-Vanturarita

Adresa:
Str. Pietei nr. 7, Orasul Horezu, Jud. Valcea

Tel/Fax: 0250/860.157
Tel: 0723/071648
Tel: 0732/630188
Email:office@buila.ro

web-site: www.buila.ro