Semnificaţia Crăciunului în Maramureş

Semnificaţia Crăciunului în Maramureş

Sfintele Sărbători ale Nașterii Domnului–Crăciunul, continuă să fie în Maramureș o sărbătoare la care tradițiile și obiceiurile se păstrează cu mare sfințenie și astăzi, este locul în care se pot auzi glasurile copiilor și tinerilor, dar și ale celor bătrâni care vestesc Nașterea Domnului Isus, dar mai întâi de toate întrebarea: ,,Slobodu-i a colinda?,, Crăciunul nu înseamnă doar cele trei zile , numite și ,,ale Căciunului sătul,”.
Sărbătoarea are trei etape: cea de pregătire, postul și toate celelalte acțiuni în care intră curățenia curții, a casei și a mormintelor, următoarea perioadă este cuprinsă între 23 decembrie (ajunul ajunului) și 31 ianuarie, iar ultima perioadă este între Anul Nou (numit și Crăciunul cel mic) și Bobotează.

Maramureșenii întâmpină sărbătoarea Nașterii lui Isus în primul rând prin post: postul de bucate și postul de păcate.
Pregătirea pentru una din cele mai mari sărbători de peste an, Crăciunul, începe cu câteva săptămâni înainte, când feciorii din sat se adună în grupuri şi merg la bătrânii satului să înveţe colinde şi Viflaimul.
Asta se întâmplă cu câteva săptămâni înainte de Crăciun, chiar la intrarea în Post. Până în seara de Ajun, fiecare trebuie să ştie exact ce are de făcut şi niciunul nu are voie să se abată de la ce a învățat.
O altă tradiţie, premergătoare Crăciunului este „Ignatul“. Tăierea porcului este tradiţie respectată cu sfinţenie de maramureşeni.
În Maramureş există anumite obiceiuri cum nu se mai găsesc nicăieri. Aici se zice că oamenii miloşi nu au voie să taie porcul.
Animalul va simţii mila omului şi va suferii mai mult. De aceea, cei slabi de duh nu au voie să se implice în tăierea porcului. Sângele porcului este adunat până la ultima picătură. O parte se amestecă cu făină de mălai, iar această mixtură va fi păstrată peste an, iar atunci când cineva se va simţi rău va fi arsă, pentru însănătoşirea acelei persoane. Din restul de sânge rămas se va prepara renumitul „Sângerete”, alături de alte preparate tradiționale de porc specifice zonei.

În săptămâna Crăciunului, femeile îmbracă odăile cu cele mai frumoase țesături lucrate de mâna lor. Pregătirile sunt obligatorii în Maramureș, prilej folosit de gospodine pentru a-și scoate zestea la iveală, a lor sau a fetelor.
Cu două zile înainte de marea sărbătoare, încep pregătirile bucatelor: ,,coptăturile,, (pâinea, colacii, cocuții), ciorbele, friptura șu cârnații și nelipsitul ,,curechi umplut,,(sarmalele).
De asemenea, un alt obicei ritualic, care nu lipsește din gospodăriile maramureșene la Crăciun, este prepararea și coptul Colacului, care simbolizează soarele iar dospirea aluatuluidin care se face semnifică fertilitatea. De asemenea mai este și mărul- aliment sacru și ,,fruct al cunoașterii”, nuca care este asimilată „oului cosmic”. Toate acestea regasindu-se pe mesele de Crăciun în toate gospodăriile din Maramureș.
În ajunul de Crăciun, pomul este împodobit, iar mesele sunt încărcate cu bucate alese în așteptarea colindătorilor. Sub fața de masă, într-un colț, se pun două coji de pâine, tărâțe, boabe de grâu și porumb, peste care se așterne un braț de fân pentru dobândirea bunăstării în gospodărie.
Fața de masă se va așeza la loc, iar deasupra acestora va sta ,,stolnicul”, o pâine mare, de formă rotundă, care se,,împistrește,, (se ornează) cu semne făcute din aluat. Acesta va rămâne nemișcat în acel loc până în dimineața zilei de Anul Nou, când, va servi ritualurilor magice puse în practică de fetele nemăritate.

În seara de Crăciun, după Sfânta Litie, toți membrii familiei se adună în jurul mesei și al bradului pentru a servii ,,Cina Crăciunului”. Reuniunea în jurul mesei de Crăciun este un bun prilej pentru un ospăț, acesta se face pentru asigurarea bunăstării, dar este și o formă de sacrificiu: al porcului din care s-au făcut cârnații și caltaboșii, precum și a bobului de grâu pentru a face pâinea și colacii.
Odată cu lăsarea serii, începe colindatul cetelor de copii. Cu trăistuțele în gât, aceștia merg pe la caseca să anunțe marele eveniment, iar în schimbul colindei lor primesc colăcuți, nuci, mere și dulciuri. Ajunși la ,,fereștile” caselor colindătorii întrebă pe gazdă: ,,Slobodu-i a colinda?.
Slobod, le răspunde gazda, pentru că altfel și-ar alunga norocul de la casă.

Apoi încep colindele, care vestesc bucuria sărbătorii.
În funcție de primirea făcută de gazdă, copii fac urării ca:
,,Câte paie pe casă, atâtea sticle pe masă,,
,,Câte pene pe cocoș atâția copii frumoși,,
,,Câți cărbuni în vatră, atâți-a pețitori lafată,,
După miezul nopții încep a colinda feciorii și cei vârsnici, colinzi care dezvăluie întâmplările ce au avut loc în urmă cu peste două mii de ani în Betleem – Nașterea Pruncului Isus.
La plecare se urează gazdei care a fost foarte generoasă şi primitoare astfel:
,,Rămâi gazdă sănătoasă,
Ca-i gătat frumos prin casă,
Pă la uşi cu flori de ruji,
La fereşti cu flori domneşti,
Pe masă cu teri oiegi.
De-ar fi zece toate-ar trece
Că sântem vre-o doisprăzece”

Tot în seara de Crăciun, se umblă cu Steaua, Irodul, Viflaimul. Este momentul în care măștile populare își primesc rolul cuvenit. Aceste obiceiuri vor continua până în ziua de Bobotează și includ: obiceiurile de belșug, de aflare a ursitului, de tălmăcire a semnelor vremii, toate unice în felul lor, toate încărcate cu semnificații vechi de când lumea.
Cei care ocupă un rol în aceste scenete se maschează atât individual sau în grup și urmăresc ca, pe lângă protecția reală sau magică să obțină, cu ajutorul măștilor și legătura spirituală cu presupusele forțe supaomenești.
Purtătorul măștii este pătruns de forța ei, este scos din timpul și spațiul profan, iar masca își păstrează funcția de păcălire, cu intenția de a asigura celui care o poartă o trecere mai ușoarăpeste pragurile pe care le are de depășit, pentru că masca presupune și o serie întreagă de interdicții, dar îi și dă dreptul la un comportament ce iese din tiparele cotidianului, realului imediat.
Un loc important îl au și obiectele folosite în timpul colindatului, amintind în acest sens bâta care este văzută ca un ,,arbore al vieții,,. Atingerea porților, și a femeilor dar și bătaia repetată în podeaua casei, cât și în pământul din curte cu bâta are rol fertilizator, potrivit credințelor din Maramureș.

Dintre toate sărbătorile de peste an ,,Sara Crăciunului,, rămâne cea mai frumoasă. Nimeni în această seară nu are voie să fie trist și singur. Lumina nu se stinge toată noaptea, porțile se țin deschise, pentru a vă primii pe voi, cei care doriți să aveți parte de un Crăciun magic și binecuvântat!

Haidaț în casă!