Oraviţa, un oraș al priorităților

Oraviţa…

Oraşul nostru este parte din istoria României dar şi din istoria Europei Centrale. Nimeni n-a intuit mai bine decât Nicolae Iorga, în anii ’40 din veacul trecut, statutul de europenitate al Oraviţei, fosta reşedinţă a judeţului interbelic Caraş, localitatea atâtor priorităţi româneşti în cultura şi civilizaţia continentului. 
Aici, la 1817 a fost inaugurat primul edificiu teatral din istoria noastră (inaugurat de familia imperială, Francisc I de Habsburg-Lorena – între 1792-1806 a avut titlul de Francisc II al Sfântului Imperiu Romano-German apoi din 1806 pe acela de Francisc I de Austria până la moartea sa, în 1835 – şi Carolina-Augusta de Bavaria), tot aici se află punctul de plecare în industria feroviară românească, prima cale ferată intrând în activitate, la 20/30 august 1854, pe traseul Oraviţa-Baziaş iar prima cale ferată montană, pe traseul Oraviţa-Anina, la 15/25 decembrie 1863. În Oraviţa, la 1763, intră în activitate farmacia Winter devenită în vremea lui Lederer, la 1796, apoi a familiei Knoblauch, din decembrie 1819, cea dintâi farmacie montanistică iar ceva mai devreme, la 1718, la Ciclova Montană pornea la drum primul furnal din civilizaţia tehnică românească, anul când, tot aici, fabrica de bere a lui Fischer producea primii hectolitri din licoarea care, la pragul lui 1800, concura mărci de renume de pe continent la calitatea apei folosite. O altă prioritate națională o reprezintă lucrările hidrotehnice de la cele două lacuri antropice din Banatul Montan, Lacul Mare și Lacul Mic din Oravița; ele au fost amenajate şi consolidate prin lucrări hidrotehnice speciale, pe cursul mijlociu al Văii Oraviţei, în intervalul 1727-1733, fiind prevăzute cu baraje pentru atenuarea undei de viitură dar şi pentru a servi industriilor nou create sau pentru agrementul locuitorilor, lucrările de la cele două lacuri constituind astfel primele baraje de greutate din România.

Despre aceste priorităţi dar şi despre pitorescul zonei noastre, despre oamenii ţinutului cărăşan în care Oraviţa este centrul lumii, despre succesele de până acum şi proiectele de mâine ale habitatului afli, desigur, explorând pagini din cronica destinului pe care l-a avut Oraviţa în istoria ţării şi a Europei, oraş coordonând şi azi ţinutul unui model de multiculturalitate activă… (prof. dr. ist. Ionel Bota)

Foto 1: Vedere panoramică a orașului Oravița

Foto 2: Vedere aeriana a Oraviței montane, cu sediul fostei Prefecturi Caraș (azi, sediul Primăriei) și Liceul Teoretic „General Dragalina” despărțite de Parcul orașului

Foto 3: Teatrul Vechi Mihai Eminescu, primul teatru construit în spațiul românesc

Foto 4: Interior Teatrul Vechi Mihai Eminescu 

Foto 5: Spectacol pe scena Teatrului Vechi Mihai Eminescu

Foto 6: Clădirea Farmaciei-muzeu Knoblauch, prima farmacie montanistică din țară

Foto 7: Interior Farmacia-muzeu Knoblauch

Foto 8: Calea ferată Oravița-Anina, prima cale ferată montană din țară

Foto 9: Lacul Mare din Oravița, primele baraje de greutate din România, amenajarea hidrotehnică

Foto 10: Lacul Mare din Oravița

Foto 11: Gara din Oravița, prima gară din țară (calea ferată Oravița-Baziaș, prima cale ferată din România) și totodată prima gară cu lift-pasaj pentru acces la peronul situat mai sus de nivelul accesului din stradă.