Skip to main content
   Manastirea Ramet este situata in sudul Carpatilor Apuseni pe Valea Geoagiului, in apropierea Cheilor Rametului, fiind strajuita din toate partile de impresionanti versantii ai Trascaului. Amplasata intr-un decor fermecator, coborata parca din reproducerea unui episod a gradini raiului, manastirea se recomanda ca un loc de odihna si rugaciune binecuvantat de divinitate. Sfantul lacas este situat aproape de biserica fostei episcopii din Geoagiul de Sus. Manastirea este cea mai veche asezare monahala din Transilvania, fiind cel mai important centru monastic din Ardeal, dar si printre cele mai vechi asezaminte monahale ortodoxe.
   Traditia  leaga intemeierea manastirii de activitatea ieromonahilor Romulus si Ghenadie care, plecand de aici in anul 1215, ar fi pus temelia manastirii “Sfantul Mihail din Perii Maramuresului. Cu privire la cei care au pus bazele manastirii, intre legenda si documente apar o serie de asemanari. Primii ctitori, dupa documente par fi calugarii Ghelasie si Romulus care, in 1214, construiesc din piatra de rau o biserica, pe temelia alteia mai vechi. In biserica veche se pot observa 7 straturi de pictura din 7 epoci diferite: cea mai veche – 1300 (ni-l infatiseaza pe Iisus in mormant si este situata in altar), iar cea mai noua este din anul 1809. Stil diferit de pictura, dar aceeasi frumusete harica. Bisericuta are o catapeteasma unica, cu doar 2 intrari in Sfantul Altar, nu trei cum au bisericile obisnuite. Pentru a fi salvata de numeroasele izvoare care treceau pe sub ea, pe vremea episcopatului Prea Sfintitul Emilian, dr. ing. Eugen Iordachescu, sfantul locas periclitat de umezeala si ingropat in pamant, a fost inaltata cu 2, 08 m in 1988. Izvorul care trece chiar pe sub sfantul altar se presupune a fi al Sfantului Ghelasie si se pastreaza si azi.
   Biserica veche, este un important monument de arhitectura romaneasca din veacul al XIV-lea sau chiar mai dinainte, stand marturie a vietii duhovnicesti intense ce se desfasura aici, precum si a preocuparilor culturale.
Cercetariile arheologice ne duc mult mai departe in timp. Profesorul Botezatu analizand osemintele gasite in mormintele de calugari descoperite cu prilejul restaurarii bisericii, trage concluzia ca vatra manastireasca de la Ramet exista si in veacurile XI, XII, XIII, iar pustnici sau "eremili" (de unde vine si numele localitatii si manastirii Ramet) erau inca cu mult mai devreme. Permitand asimilarea ipotezei ca manastirea ar fi fost intemeiata de calugari retrasi in sihastrie. Capodobera Muntilor Trascau – Manastirea Ramet a atras atentia multor istorici, cu deosebire a lui Nicolae Iorga, care a fost impresionat de vechimea si simplitatea asezamantului, de salbaticia locurilor greu accesibile si de numele locului, evocator in privinta celor ce traiau aici (Studii si documente cu privire la istoria romanilor, Bucuresti, 1901 – 1916 XIII, p. 158). Consemnand inscriptia sapata in piatra deasupra intrarii "Dentai au fost zugravita aceasta sfanta biserica in zilele lui Matiias crai va leato 6895 august 14" si lecturand anul din textul inscriptiei 1487 in loc de 1387, in corcondanta cu numele regelui Matei Corvinul, va data edificiul ca fiind de data mai recenta decat ar arata-o analiza arhitectonica.
    De iconografia bisericii s-au ocupat I. D. Stefanescu, V. Vatasianu si mai ales Vasile Dragut. Cel din urma oprindu-se la caracteristicile arhitectonice ale bisericii: absida semicirculara acoperita cu semicalota, naosul si tinda boltite semicilindric si clopotnita masiva, o va incadra in seria monumentelor hunedorene din veacurile XIII – XIV. Investigarea picturii murale din interior a dus la descoperirea si publicarea inscriptiei aflata pe intradosul arcului ce desparte nava de pronaos, in stanga sfantului Ierarh Grigorie cel Mare. Ilizibilitatea numelui regelui si a anului a facut ca textul pisaniei sa fie lecturat prin intregirea cu datele inscriptiei sapate in piatra la exterior. Ea a fost inteleasa astfel: "Am zugravit eu mult pacatosul rob al lui Dumnezeu Mihul zugravul de la Crisul Alb din porunca arhiepiscopului Gheorghe in zilele lui Matias crai leat 1485 luna iulie 2".
      Cercetarea ulterioara a picturii, existand in totalitate opt straturi suprapuse pisania fiind pe al doilea, si citirea in intregime a pisaniei, cu concursul specialistilor in paleografie si cu utilizarea mijloacelor tehnice moderne, au relevat informatii de exceptie, in masura sa modifice imaginea privitoare la societatea medievala romaneasca din Transilvania.
In lectura Monicai Breazu, aceasta a dat urmatoarea ipoteza (Studiu epigrafic, in "Repertoriul picturilor murale din Romania", Bucuresti 1985, p. 49-50) textul inscriptiei suna astfel: "Am scris eu preapacatosul rob al lui Dumnezeu Mihul, adica zugravul de la Crisul Alb, cu incuviintarea arhiepiscopului Ghelasie in zilele regelui Lodovic in anul 6885 ( 1377) luna iulie 2".
     Aceasta informatie istorica, pe langa faptul ca afirma existenta sfantului Ierarh Ghelasie cunoscut doar din traditie, ne creaza imaginea unei societati romanesti evoluate in Transilvania. Manastirea de la Ramet ne este prezentata ca o valoare deosebita pentru viata noastra spirituala cat si pentru istoria locala sau chiar nationala. De-a lungul timpului manastirea a fost sprijinita de domnitori elaviosi ca Mihai Viteazu, Radu cel Mare, Matei Corvin.
I     mportanta manastirii in viata romanilor ortodocsi din Transilvania este confirmata si de prezenta la 1557 a episcopului Hristofor in apropiere, la Geoagiul de Sus. In 1614 calugarii Sava Popa si Toma Moisin vor primi ca donatie livada Hopagi de la principele Gabriel Bethlen. In timpul rascoalei sfantului Sofronie de la Cioara, moment de afirmare a dreptului de a-si pastra credinta ortodoxa mostenita din strabuni, manastirea a fost supusa – ca de altfel majoritatea manastirilor din Transilvania – masurilor de represiune ale generalului Bukow. Timp de 100 de ani a fost parasita, de mai multe ori distrusa, cunoscand o perioada de declin. Pe filele unui Octoih ne-a ramas o insemnare de la 1762: "scris-am eu Silvestru monahul cand au stricat necredinciosii manastirea Ramet si pe cea de la Geoagiu, la anul 1762 in august 20, intr-o zi de sambata, spre pierirea lor" (Stefan Metes, Manastirile romanesti din Transilvania si Ungaria, Sibiu, 1936, p. 60). In anul 1762, s-a petrecut un episod groaznic, trimis de Maria Tereza, generalul Bukow trage cu tunurile in ea, dar constata ca aceasta nu sufera stricaciuni majore, drept razbunare mutileaza pe toti calugari prezenti. Abia refacuta in 1784, este din nou distrusa de habsburgi
   Acelasi monah Silvestru va consemna o noua distrugere provocata ca urmare a participarii vietuitorilor la rascoala lui Horea: "Aceasta aici am insemnat acest lucru cu jale adevarat cand au stricat manastirea cea de la Geoagiu si cea de la Ramet, la intaia stricare a fost numarul anilor 1762, iar la a doua stricare valeatul 1785 luna decembrie 23 zile, intr-o zi de marti" (Stefan Metes, Ibidem, p. 61).
      Curtea din Viena va permite la 1792 repararea bisericii, dar numai ca biserica de mir, iar in chilii s-a organizat scoala. Pentru biserica au fost apoi lungi dispute cu autoritatile ecleziastice de la Blaj pana cand in 1827 locuitorii obtin definitiv dreptul de a o avea ca lacas de inchinaciune ortodox. Rolul asezamantului pentru locuitorii din jur reiese si din plangerea pe care o faceau satenii din Ramet si Ponor: "Noi rametii si ponorenii de cand-s aceste doua sate noi acolo la manastire ne-am pomenit a avea scoala si dascali si prunci de invatat si daca ni se ia aceia, noi ramanem fara invatatura ca dobitoacele.
Dupa mai bine de 150 de ani, pe la 1940 viata manastireasca isi reia cursul la Ramet. Biserica, care dupa 1918 a fost trecuta pe lista monumentelor istorice, va fi reparata in mai multe randuri intervenindu-se si in jurul asezamantului. Pentru inceput staretul Evloghie Ota, venit de la Athos, ca urmare a hotararii Sfantului Sinod, reorganizeaza asezamantul ca si manastire de calugari.
     Din 1955 Rametul devine manastire de maici si cu toate neajunsurile pricinuite de stapanirea comunista, se scrie una dintre cele mai frumoase file ale istoriei ei. Duhovnicii de renume – Dometie Manolache, Ioachim Popa si Filotei Stoica vor face ca inspre Ramet sa se indrepte multe suflete zbuciumate pentru a-si gasi mangaierea, iar stareta Ierusalima Ghibu, cu cele peste saptezeci de maici cate numara soborul de astazi, vor realiza cu ajutorul lui Dumnezeu lucruri la care poate nici nu se gandea cineva, atat pe taram duhovnicesc cat si pe cel gospodaresc. Biserica veche a manastirii a fost reparata, pictura restaurata. Aleasa podoaba a Rametului o constituie astazi biserica noua care imbina elemente arhitectonice din toate provinciile romanesti, pastrand stilul traditional. Piatra de temelie s-a pus in 1982 si lucrarile au durat peste zece ani, fiind conduse de regretatul preot Ioan Grecea, care fiind si inginer a intocmit si proiectul. Pictura a execut-o maiestrul Grigorie Popescu cu echipa lui.
       Cu prilejul hramului bisericii noi, la 29 iunie 1992, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist dimpreuna cu un mare numar al membrilor Sfantului Sinod a sfintit biserica in prezenta unei multimi imense din Transilvania si din toata tara. A doua zi, pe 30 iunie, s-a proclamat in mod festiv canonizarea Sfantului Ierarh Ghelasie.
     Existenta lacasului pana in zilele noastre poate fi considerat un miracol – avand in vedere ca in perioada Imperiulului austro-ungar s-a distrus tot ce-a insemnat spiritualitate ortodoxa in Ardeal (peste 400 de biserici si manastiri au cazut prada tunurilor generalului Bukow, de aceea in Ardeal nu vom intalni atat de multe manastiri ca in Moldova sau Oltenia de sub munti).
   Divinitatea le-a trimis un sfant – Ghelasie, care a trait aici pe Valea Geoagiului, consolidand manastirea inceputa de inaintasi. El a tinut in maini puterea pamantului si in gand pe cea a cerului. Acest sfant, canonizat de curand, are moastele in biserica, moaste la care se roaga necontenit cele 100 de maicute. Oricine trece prin aceste parti nu poate sa nu fie atras de privirea blanda a Sfantului Ghelasie, considerat protectorul manastirii. Pe langa Sfantul Ghelasie, vie in amintirea motilor este figura parintelui Dometie „sfantul nostru” (dupa spusele oamenilor), care in plina epoca atee a facut sa se vorbeasca despre Hristos.
      Azi, Manastirea Ramet este un mare centru monahal constituit din: biserica veche (sec. XVI), biserica noua (construita in 1982), muzeu, chilii, trapeza, case de oaspeti, 2 ateliere de covoare.
   Manastirea Rimet poate fi comparata cu poarta care deschide cerul, stancile se apleaca asupra ei in semn de inchinare, iar manastirea parca deschide cerul, dand la o parte stanca.
  Intrand in interiorul ei, patrunzi in istorie, in sfintenie.
Biserica noua, desi este o constructie recenta (1982-1988), este un veritabil monument de arhitectura incadrat intru totul naturii locului si spiritului ortodox. O pictura remarcabila vine sa intregeasca monumentul. Intreaga biblie o regasim zugravita in imagini pe peretii acestei biserici.
 Povestea Manastirii Ramet este povestea Ardealului – dureroasa si trista. Comunistii au avut si ei o contributie devastatoare la mersul ei, Maicile sunt alungate. Unele ajung sa lucreze la Fabrica de covoare – Aiud. Au vrut s-o desfiinteze, dandu-i doar o destinatie turistica, devenind in scurt timp, mai degraba un birt al ONT, decat cabana. Dar maicutele nu-si uita prima iubire, impreuna cu maica stareta Ierusalima Ghibu vor reveni mai tarziu, cand parintele Dometie Manolache reuseste sa obtina cateva concesii, aducandu-le inapoi la Ramet, infiintand chiar aici ateliere de covoare si de brodat.
Muzeul manastirii este o marturie peste timp – adaposteste o bogata colectie de icoane vechi pe lemn si pe sticla de la renumitele scoli de pictura din Fagaras, Sibiel, Niaila, numeroase carti vechi, obiecte de cult si obiecte de arheologie – printre care si urma copitei asinului Sf. Ghelasie ramasa in piatra (punctul de mare atractie al muzeului). Incetul cu incetul, manastirea redevine gradina maicii domnului. Dupa numeroase interventii la autoritatile comuniste, acestea se indupleca si in anul 1982 – este autorizata sa functioneze.
  Pilonul de sustinere al acestei manastiri este maica stareta Ierusalima -, care pentru ea nu a existat zi de odihna, dar parca nici momente de oboseala, citind pe fata ei luminoasa, desi are foarte multe pe cap si nici una nu cere amanare. Rugaciunea impletita cu munca si intelepciunea, toate in folosul oamenilor, iar omul care vine la manastire are ce vedea.
   E bine la Rimet! Pe langa vorba buna ardeleneasca, omul ostenit de pe drum capata aici si masa, hrana sufleteasca si adapost pentru o zi, doua, si rugaciunea aici parca este mult mai aproape decat in alte parti. Vin la manastirea Ramet avand in preajma minunatele chei si foarte multi turisti straini, indeosebi belgieni care revin cu placere an de an.
Agenția România Turistică

Author Agenția România Turistică

More posts by Agenția România Turistică

Leave a Reply

Top