Cine vizitează o casă de moroșan, sigur nu o părăsește cu stomacul gol. Călătorii sunt întâmpinați cu o masă copioasă, unde mâncărurile tradiționale sunt atracția principală.
În Maramures, mămăliga este gatită în cele mai diferite feluri. În trecut, nu de puține ori ținea chiar și loc de pâine, căci făina de grâu nu era ușor de procurat. Balmoşul e specialitatea ciobanilor, făcută din branză de oaie, lapte si mămăligă. Ca să te înfrupţi din el, nu trebuie să te sui până la stână (deși priveliștea ar merita efortul). O să ţi-l gătească şi o gospodină cum ştie ea mai bine.
Există multe obiceiuri legate de bucate. În sâmbăta dinainte de Florii, de exemplu, maramureșencele pregătesc câte o pâiniță pentru fiecare membru al familiei, făcută din grâu sfințit și numită „floare de grâu”. Tradiția spune că cei care mănâncă pâinițele în această zi, se vor intâlni unul cu altul în Rai. În noaptea de Crăciun și de Anul Nou, toți membrii familiei trebuie să mănânce o bucată de piftie de pe o farfurie mare în care se află și râtul porcului, despre care se spune că aduce noroc.
Orice gustare este obligatoriu precedată de o inghițitură (sau mai multe) din faimoasa bautură, licoarea omniprezentă a Maramureșului: „pălinca” sau „horinca”. Barbații din Maramu” se laudă că nicăieri în țara nu găsești horincă mai bună ca aici. Există și dovezi care atestă calitatea acestei băuturi. Dacă freci o picatură de pălincă în palme, ea trebuie să aibă un miros aparte, asemănător cu cel al mierii. Apoi, când e turnată în pahare, face un guler de mărgeluţe care trebuie să ţină cât ai zice un „Tatăl Nostru”. Şi cu cât sunt mărgeluţele mai dese şi mai multe, cu atât e horinca mai bună.
Îmbiatul vizitatorilor cu pălincă este o tradiție. Se spune că paharul trebuie băut până la fund înainte de a fi pus pe masă pentru că altfel, aduce ghinion gazdei, mai ales în casele unde locuiesc fete de măritat.
Mâncăruri tradiționale: sarmale cu păsat, plăcințele crețe, colăceii, cornulețe și cozonaci.